2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șcheunătu sf vz scheunătură

ȘCHEUNĂTÚRĂ s. f. v. scheunătură.

SCHEUNĂTÚRĂ, scheunături, s. f. Sunet ascuțit și repetat de durere sau de bucurie scos de un animal, mai ales de un câine; chelălăitură, schiaun; scheunare. [Pr.: sche-u-] – Scheuna + suf. -ătură.

scheunătu sf [At: CONTEMPORANUL, VII2, 3 / P: sche-u~ / V: (reg) schiaun~, șche~ / Pl: ~ri / E: scheuna + -ătură] 1-3 Schelălăială (1-3).

schiaunătu sf vz scheunătură

SCHEUNĂTÚRĂ, scheunături, s. f. Sunete ascuțite și repetate de durere sau de bucurie scoase de un animal, mai ales de un câine; chelălăitură, schiaun; scheunare. [Pr.: sche-u-] – Scheuna + suf. -ătură.

SCHEUNĂTÚRĂ, scheunături, s. f. Chelălăitură. Pe deal se aud niște scheunături jalnice și lungi, parcă a pustiu. CONTEMPORANUL, VIIII 3. – Variantă: șcheunătúră (CAMILAR, N. II 425) s. f.

scheunătúră f., pl ĭ. Glasu cîneluĭ care scheaună. – Și schion- și cheun-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scheunătu (rar) (desp. sche-u-) s. f., g.-d. art. scheunăturii; pl. scheunături

scheunătu (rar) (sche-u-) s. f., g.-d. art. scheunăturii; pl. scheunături

scheunătúră s. f. (sil. sche-u-), g.-d. art. scheunătúrii; pl. scheunătúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCHEUNĂTÚRĂ s. v. schelălăit.

SCHEUNĂTU s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, scheunat, (rar) scheaun. (~ de cîine.)

Intrare: șcheunătură
șcheunătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scheunătură
scheunătură substantiv feminin
  • silabație: sche-u- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scheunătu
  • scheunătura
plural
  • scheunături
  • scheunăturile
genitiv-dativ singular
  • scheunături
  • scheunăturii
plural
  • scheunături
  • scheunăturilor
vocativ singular
plural
șcheunătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șcheunătu
  • șcheunătura
plural
  • șcheunături
  • șcheunăturile
genitiv-dativ singular
  • șcheunături
  • șcheunăturii
plural
  • șcheunături
  • șcheunăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scheunătu, scheunăturisubstantiv feminin

  • 1. Sunet ascuțit și repetat de durere sau de bucurie scos de un animal, mai ales de un câine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe deal se aud niște scheunături jalnice și lungi, parcă a pustiu. CONTEMPORANUL, VIIII 3. DLRLC
etimologie:
  • Scheuna + sufix -ătură. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.