2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘAVIRÁ vb. I. tr., intr. (despre vehicule) a (se) răsturna, a (se) da peste cap. II. intr. (despre nave) a se scufunda. (< fr. chavirer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șavirá vb., ind. prez. 3 sg. șavireáză

Intrare: șavira
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șavira
  • șavirare
  • șavirat
  • șaviratu‑
  • șavirând
  • șavirându‑
singular plural
  • șavirea
  • șavirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șavirez
(să)
  • șavirez
  • șaviram
  • șavirai
  • șavirasem
a II-a (tu)
  • șavirezi
(să)
  • șavirezi
  • șavirai
  • șavirași
  • șaviraseși
a III-a (el, ea)
  • șavirea
(să)
  • șavireze
  • șavira
  • șaviră
  • șavirase
plural I (noi)
  • șavirăm
(să)
  • șavirăm
  • șaviram
  • șavirarăm
  • șaviraserăm
  • șavirasem
a II-a (voi)
  • șavirați
(să)
  • șavirați
  • șavirați
  • șavirarăți
  • șaviraserăți
  • șaviraseți
a III-a (ei, ele)
  • șavirea
(să)
  • șavireze
  • șavirau
  • șavira
  • șaviraseră
Intrare: șavirat
șavirat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șavirat
  • șaviratul
  • șaviratu‑
  • șavira
  • șavirata
plural
  • șavirați
  • șavirații
  • șavirate
  • șaviratele
genitiv-dativ singular
  • șavirat
  • șaviratului
  • șavirate
  • șaviratei
plural
  • șavirați
  • șaviraților
  • șavirate
  • șaviratelor
vocativ singular
plural
șavirare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șavirare
  • șavirarea
plural
  • șavirări
  • șavirările
genitiv-dativ singular
  • șavirări
  • șavirării
plural
  • șavirări
  • șavirărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)