2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șatrang sm vz șatrange

ȘATRÁNGE s. f. pl. (Înv.) Șah (2). ◊ Loc. adj. În șatrange = în carouri, cadrilat. – Din tc. șatranç.

ȘATRÁNGE s. f. pl. (Înv.) Șah (2). ◊ Loc. adj. În șatrange = în carouri, cadrilat. – Din tc. șatranç.

sandrace s vz șatrange[1] corectată

  1. În original: vz șatrancă, care te trimite la șatrange, unde este consemnată varianta de față — LauraGellner

sandraci s vz șatrange[1]

  1. În original: vz șatrancă, care te trimite la șatrange, unde este consemnată varianta de față — LauraGellner

șatrange sfp [At: (a. 1765) IORGA, S. D. XI, 61 / V: (înv) sandrace, (reg) șantrace, ~nce sfp, ~ncă (Pl: ~rănci) șetrancă sf, sandraci, ~ngi, șetrangi smp, ~ran, ~ang sm / E: tc satranç] 1 (Înv; cu valoare de sg) Șah2 (1). 2 (Înv; pex; cu valoare de sg) Tablă de șah2 (1). 3 (Îvp; îla) În ~ În carouri Si: (pop) cadrilat (1). 4 (Mun; înv; îal) Vărgat. 5 (Trs; Mun; îf șatrancă) Cusătură ornamentală, în formă de pătrate, făcută pe năframe, ii etc. 6 (Reg; îaf) Lăicer ales în patru ițe, împodobit cu flori dispuse în pătrate. 7 (Reg; îaf) Macat.

SANDRÁCI s. n. (Învechit) Cutia și piesele necesare la jocul de șah; joc de șah. Îi adusără tabla de sandraci ca să joace. GORJAN, H. I 125.

ȘATRÁNGE s. f. pl. (Învechit) Șah. Pe cealaltă [sofa] erau table pentru jocul de șatrange și pentru țintar. FILIMON, C. 153. ◊ Loc. adj. În șatrange = în carouri, cadrilat (ca tabla de șah). [Un brîu] semănat cu matostaturi în șatrange. ODOBESCU, S. I 133.

SANDRÁCI s. n. (Înv.) Cutia și piesele necesare la jocul de șah; joc de șah.

ȘATRÁNGE f. pl. înv. Joc între doi parteneri, constând în mutarea, după anumite reguli, a unor figuri pe o tablă specială; șah. /<turc. satranç

șatrange n. pl. 1. jocul de șah: pe cealaltă masă erau table pentru jocul de șatrange FIL.; 2. cadrilat: omofor semănat cu matostaturi în șatrange OD. [Turc. ȘATRANDJ, șah, pătrat (din sanscritul ČATURANGA, o sută de colori)].

șatránge[1] n., pl. (turc. șatranc și sa-, pop. santrac, venit pin limba persică d. scr. čaturanga, cu o sută de color; aš-ša’trenğ, si’trenğ, ngr. satrándzi, santrádzi, santrásĭ, santrikĭ; sp. ajedrez, pg. xadrez). Tabla pe care se joacă șahu. Jocu de șah (Vechĭ). Pătrate ornamentale așezate ca la șah: broderie în șatrange. – Și șantrace și sandrace. Și sandracĭ m. pl. și șatrangĭ n. sing. V. romb.

  1. În original șantránge. — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șatráng s. n.[1], pl. (sil. -tran-) șatránge modificată

  1. s. f. → s. n. — Ladislau Strifler

șatránge (înv.) (șa-tran-) s. f. pl.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șatránge s. f. – Șah. – Var. șetrănci. Tc. (per., arab.) șatranc (Șeineanu, II, 336; cf. REW 7961a), cf. sp. ajedrez. Pare cuvînt identic cu șotron (var. șodron), s. n. (un anumit joc de copii), cf. var. arabă sotrong (după Tiktin și Candrea, din fr. chaudron „căldare”, dificil de admis semantic; var. șodron, literară, pare forțată în urma acestei ipoteze).

Intrare: șatrang
șatrang
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șatrange
  • silabație: șa-tran-ge
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • șatrange
  • șatrangele
genitiv-dativ singular
plural
  • șatrange
  • șatrangelor
vocativ singular
plural
sandrace
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sandraci
  • sandraciul
  • sandraciu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sandraci
  • sandraciului
plural
vocativ singular
plural
șatrang (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: șa-tran-ge
substantiv neutru (N3)
Surse flexiune: DLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șatrang
  • șatrangul
  • șatrangu‑
plural
  • șatrange
  • șatrangele
genitiv-dativ singular
  • șatrang
  • șatrangului
plural
  • șatrange
  • șatrangelor
vocativ singular
plural
șatrang (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: șa-tran-ge
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șatrang
  • șatrangul
  • șatrangu‑
plural
  • șatranguri
  • șatrangurile
genitiv-dativ singular
  • șatrang
  • șatrangului
plural
  • șatranguri
  • șatrangurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)