2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șarafan sn vz sarafan

ȘARAFÁN, șarafane, s. n. (Regional) Jachetă scurtă, uneori fără mîneci, purtată de femei. Din coții cei de lînă își face mama copilului o fotă, o fustă și un șarafan. MARIAN, NA. 174.

șarafán n., pl. e (rus. sarafán, pol. szarafan). Bucov. Rochie a țărancelor Ruște încheĭată înainte.

SARAFÁN, sarafane, s. n. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, în formă de rochie decoltată, fără mâneci (și fără umeri), care se poartă peste bluză. – Din rus. sarafan.

SARAFÁN, sarafane, s. n. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, în formă de rochie decoltată, fără mâneci (și fără umeri), care se poartă peste bluză. – Din rus. sarafan.

sarafan sn [At: M. D. ENC / Pl: ~e / E: rs сарафан, fr sarafane] 1 Un fel de fustă lungă și foarte largă, cu platcă și cu bretele scurte, purtată peste cămașă, care face parte din costumul popular feminin rusesc. 2 Rochie fără mâneci și de obicei foarte decoltată, care se poartă peste bluză.

SARAFÁN s. n. rochie fără mâneci, foarte decoltată, care se poartă cu bluză. (< rus. sarafan, fr. sarafane)

SARAFÁN ~e n. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, în formă de rochie decoltată, fără mâneci, care se poartă peste bluză. /<rus. sarafan


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: șarafan
șarafan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sarafan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarafan
  • sarafanul
  • sarafanu‑
plural
  • sarafane
  • sarafanele
genitiv-dativ singular
  • sarafan
  • sarafanului
plural
  • sarafane
  • sarafanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șarafan
  • șarafanul
  • șarafanu‑
plural
  • șarafane
  • șarafanele
genitiv-dativ singular
  • șarafan
  • șarafanului
plural
  • șarafane
  • șarafanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sarafan șarafan

  • 1. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, în formă de rochie decoltată, fără mâneci (și fără umeri), care se poartă peste bluză.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • diferențiere regional Jachetă scurtă, uneori fără mîneci, purtată de femei.
    exemple
    • Din coții cei de lînă își face mama copilului o fotă, o fustă și un șarafan. MARIAN, NA. 174.
      surse: DLRLC

etimologie: