3 definiții pentru șaștac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șaștac sm vz șuștac

șaștác m. (din *sestac, *șăstac [ca sertar, săltar, saltur], d. sîrb. bg. šesták, rus. šesták, d. šestĭ, șase; ung. susták. V. pitac 1). Vechĭ. Mold. Pĭesă de șase banĭ la început. – În Munt. șuștac (ung.), o monetă care valora doĭ groșĭ (Iorga, Negoț. 222): pagubă de un șuștac (P. P.).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șaștác (-ci), s. m. – Monedă care valora la început șase groși. – Var. șuștac. Mr. șiștac. Sl., cf. bg., sb., slov. šestak (Tiktin); var., din mag. susták (Gáldi, Dict., 159).

Intrare: șaștac
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaștac
  • șaștacul
  • șaștacu‑
plural
  • șaștaci
  • șaștacii
genitiv-dativ singular
  • șaștac
  • șaștacului
plural
  • șaștaci
  • șaștacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)