5 definiții pentru șănțurel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘĂNȚURÉL, șănțurele, s. n. Șănțuleț. – Șanț + suf. -urel.

ȘĂNȚURÉL, șănțurele, s. n. Șănțuleț. – Șanț + suf. -urel.

șănțurel sn [At: SADOVEANU, O. III, 247 / Pl: ~e / E: șanț1 + -urel] 1-8 (Pop; șhp) Șănțuleț (1-8).

ȘĂNȚURÉL, șănțurele, s. n. Șănțuleț. Pe malul dinspre Galați, o bulgărie își întindea răzoarele lungi și liniile negre ale șănțurelelor, cu sticliri de șuvițe de apă printre zarzavaturi. SADOVEANU, O. III 319.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șănțurél (rar) s. n., pl. sănțuréle

șănțurél s. n., pl. șănțuréle

Intrare: șănțurel
șănțurel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șănțurel
  • șănțurelul
  • șănțurelu‑
plural
  • șănțurele
  • șănțurelele
genitiv-dativ singular
  • șănțurel
  • șănțurelului
plural
  • șănțurele
  • șănțurelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șănțurel

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Pe malul dinspre Galați, o bulgărie își întindea răzoarele lungi și liniile negre ale șănțurelelor, cu sticliri de șuvițe de apă printre zarzavaturi. SADOVEANU, O. III 319.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șanț + sufix -urel.
    surse: DEX '09 DEX '98