O definiție pentru șănțuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șănțuitor sn [At: I. APOLZAN, U. 13 / P: ~țu~i~ / Pl: ~oare / E: șănțui + -tor] (Teh) Unealtă cu care se scobesc marginile bucăților de lemn care urmează să fie asamblate.

Intrare: șănțuitor
șănțuitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.