2 definiții pentru șănțar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șănțar sm [At: (a. 1837) DOC. EC. 664 / Pl: ~i / E: șanț1 + -ar] (Înv; csnp) Funcționar din serviciul edilitar din sec. XIX care se îngrijea de starea șanțurilor1 (3).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șănțár, șănțári, s.m. (înv. și reg.) funcționar care se îngrijea de starea șanțurilor.

Intrare: șănțar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șănțar
  • șănțarul
  • șănțaru‑
plural
  • șănțari
  • șănțarii
genitiv-dativ singular
  • șănțar
  • șănțarului
plural
  • șănțari
  • șănțarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)