2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șăinăli [At: DDRF / V: (reg) șăn~, șin~, șoin~ / Pzi: ~lesc / E: mg sajnál] 1 vt (Reg) A compătimi (1). 2 vi (Trs) A-i părea rău Si: a regreta. 3 vt (Reg) A menaja. 4 vi (Reg) A privi pe furiș.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘĂINĂLÍ vb. v. căi, căina, compătimi, deplânge, plânge, pocăi, regreta.

șăinăli vb. v. CĂI. CĂINA. COMPĂTIMI. DEPLÎNGE. PLÎNGE. POCĂI. REGRETA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șăinălí, șăinălésc, vb. IV (reg.) 1. a compătimi. 2. a regreta, a-i părea rău. 3. a menaja. 4. a privi pe furiș.

șăinălí, șăinălesc, (șăinui, șăinălui), vb. tranz. – (reg.) A plânge, a compătimi pe cineva (Lenghel, 1979; Faiciuc, 1998). – Din magh. sajnalni „a compătimi” (MDA).

șăinălí, șăinali, (șăinui, șăinălui), vb. tranz. – A plânge, a compătimi pe cineva (Lenghel 1979; Faiciuc 1998). – Din magh. sajnalni „a compătimi”.

Intrare: șăinălit
șăinălit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șăinălit
  • șăinălitul
  • șăinălitu‑
  • șăinăli
  • șăinălita
plural
  • șăinăliți
  • șăinăliții
  • șăinălite
  • șăinălitele
genitiv-dativ singular
  • șăinălit
  • șăinălitului
  • șăinălite
  • șăinălitei
plural
  • șăinăliți
  • șăinăliților
  • șăinălite
  • șăinălitelor
vocativ singular
plural
șăinălire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șăinălire
  • șăinălirea
plural
  • șăinăliri
  • șăinălirile
genitiv-dativ singular
  • șăinăliri
  • șăinălirii
plural
  • șăinăliri
  • șăinălirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șăinăli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șăinăli
  • șăinălire
  • șăinălit
  • șăinălitu‑
  • șăinălind
  • șăinălindu‑
singular plural
  • șăinălește
  • șăinăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șăinălesc
(să)
  • șăinălesc
  • șăinăleam
  • șăinălii
  • șăinălisem
a II-a (tu)
  • șăinălești
(să)
  • șăinălești
  • șăinăleai
  • șăinăliși
  • șăinăliseși
a III-a (el, ea)
  • șăinălește
(să)
  • șăinălească
  • șăinălea
  • șăinăli
  • șăinălise
plural I (noi)
  • șăinălim
(să)
  • șăinălim
  • șăinăleam
  • șăinălirăm
  • șăinăliserăm
  • șăinălisem
a II-a (voi)
  • șăinăliți
(să)
  • șăinăliți
  • șăinăleați
  • șăinălirăți
  • șăinăliserăți
  • șăinăliseți
a III-a (ei, ele)
  • șăinălesc
(să)
  • șăinălească
  • șăinăleau
  • șăinăli
  • șăinăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)