8 intrări

52 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUT3, -Ă adj. v. ciut.

ȘUT1, șuturi, s. n. Durata zilei de lucru a unei echipe de muncitori într-o mină; schimb; normă a unui miner în timpul unui schimb. – Din germ. Schicht.

ȘUT1, șuturi, s. n. Durata zilei de lucru a unei echipe de muncitori într-o mină; schimb; normă a unui miner în timpul unui schimb. – Din germ. Schicht.

ȘUT2, șuturi, s. n. Lovitură (puternică) dată cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special în minge, la anumite jocuri sportive. – Din fr., engl. shoot.

ȘUT2, șuturi, s. n. Lovitură (puternică) dată cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special în minge, la anumite jocuri sportive. – Din fr., engl. shoot.

șut2 sm [At: BL IV, 200 / Pl: șuți / E: ns cf șuti1] (Arg) Hoț (1).

șut6 sn [At: ALR SN II h 543 / V: (reg) ~ău (Pl: ș~tauă) / Pl: ~uri / E: mg satu] 1 (Trs) Menghină. 2 (Reg) Scaun folosit de dulgheri pentrua ciopli lemnul cu ajutorul cuțitoaiei.

șut7 sn [At: CHEST. II, 262/369 / Pl: ~uri / E: ns cf ger Schutz (dach) „streașină”] (Reg) 1 Deschizătură în acoperișul unei case, care permite luminarea și aerisirea podului sau prin care iese fumul. 2 Capătul crestat al stâlpilor unei case țărănești.

șut4 sn [At: ALAS 10 XI, 1935, 8/7 / S și: shot, shoot / Pl: ~uri / E: eg, fr shoot] 1 Lovitură (puternică) dată în minge (cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special), la anumite jocuri sportive. 2 (Îs) ~ de penalitate Lovitură de pedeapsă, la jocul de hochei pe gheață.

șut5 sn [At: DT / V: (reg) șit sf, șictă, și sf / Pl: ~uri / E: ger Schicht] 1 (Reg) Durata zilei de muncă în mină Si: schimb. 2 (Reg) Normă a unui miner în timpul unui schimb. 3 (Trs; îe) A face ~ A termina norma care revine unui schimb. 4 (Trs; îae) A face pauză Si: a se odihni.

șut1 i [At: BL II, 189 / E: rrm šud (Imt al lui šude)] (Arg) Cuvânt prin care se cere cuiva să tacă.

șut8, ~ă a [At: VICIU, GL. / Pl: șuți, ~e / E: nct] (Reg; d. mâncăruri) Picant.

ȘUT1, șuturi, s. n. Durata de lucru a unei echipe de muncitori într-o mină; muncă pe care o face un miner în timpul unui schimb. Își făcea șutul așa cum a prins cu ani în urmă, cînd a învățat meseria asta. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 17/1. Din spuma Jiului răsar A stelelor puzderii, Cînd de la șut se-ntoarnă iar Spre casa lor, minerii. FRUNZĂ, Z. 31, Mergi la șut cu tata? DAVIDOGLU, M. 48.

ȘUT2, șuturi, s. n. Lovitură (puternică) dată cu piciorul în minge la fotbal, la rugbi etc.

ȘUT s.n. 1. Lovitură foarte puternică dată cu piciorul (sau cu mâna) în minge la fotbal, la rugbi etc. ◊ Șut de penalitate = lovitură acordată în jocul de hochei pe gheață împotriva echipei care a săvârșit o anumită infracțiune. 2. Lucrul executat de un miner într-o zi în mină. ♦ Timpul cât lucrează o echipă de mineri de când intră și până iese din mină; schimb. [< engl. shoot].

ȘUT2 s. n. lovitură foarte puternică dată cu piciorul (cu mâna, cu capul sau cu un instrument special) la diferite jocuri sportive. ♦ ~ de penalitate = lovitură de pedeapsă la hochei pe gheață. (< fr., engl. shoot)

ȘUT1 s. n. durata zilei de muncă în mină, schimb; normă a unui miner într-un schimb. (< germ. Schicht)

șut s. m. Hoț de buzunare ◊ „Pe linia autobuzului 331 [...] operează patru echipe a câte patru hoți de buzunare (șuți). R.l. 24 III 93 p. 8. ◊ Șuții lucrează, cu profesionalism, la buzunare” Expres 45/94 p. 6 (din șutí)

ȘUT2 ~uri n. (în unele jocuri sportive) Lovire puternică a mingii sau a pucului cu scopul de a înscrie un punct. ~ cu capul. ~ în poartă. /<fr., engl. shoot

ȘUT1 ~uri n. Durata zilei de lucru a unei echipe de mineri. /<germ. Schicht

arată toate definițiile

Intrare: Șut
nume propriu (I3)
  • Șut
Intrare: șut
șut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șut (hoț)
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șut
  • șutul
  • șutu‑
plural
  • șuți
  • șuții
genitiv-dativ singular
  • șut
  • șutului
plural
  • șuți
  • șuților
vocativ singular
  • șutule
plural
  • șuților
Intrare: șut (în dulgherie)
șut1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șut
  • șutul
  • șutu‑
plural
  • șuturi
  • șuturile
genitiv-dativ singular
  • șut
  • șutului
plural
  • șuturi
  • șuturilor
vocativ singular
plural
Intrare: șut (la casă)
șut1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șut
  • șutul
  • șutu‑
plural
  • șuturi
  • șuturile
genitiv-dativ singular
  • șut
  • șutului
plural
  • șuturi
  • șuturilor
vocativ singular
plural
Intrare: șut (lovitură)
șut1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șut
  • șutul
  • șutu‑
plural
  • șuturi
  • șuturile
genitiv-dativ singular
  • șut
  • șutului
plural
  • șuturi
  • șuturilor
vocativ singular
plural
Intrare: șut (schimb)
șut1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șut
  • șutul
  • șutu‑
plural
  • șuturi
  • șuturile
genitiv-dativ singular
  • șut
  • șutului
plural
  • șuturi
  • șuturilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciut
ciut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciut
  • ciutul
  • ciutu‑
  • ciu
  • ciuta
plural
  • ciuți
  • ciuții
  • ciute
  • ciutele
genitiv-dativ singular
  • ciut
  • ciutului
  • ciute
  • ciutei
plural
  • ciuți
  • ciuților
  • ciute
  • ciutelor
vocativ singular
plural
șut2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șut
  • șutul
  • șutu‑
  • șu
  • șuta
plural
  • șuți
  • șuții
  • șute
  • șutele
genitiv-dativ singular
  • șut
  • șutului
  • șute
  • șutei
plural
  • șuți
  • șuților
  • șute
  • șutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciut șuț șut

  • 1. (Despre animale cornute) Care este fără coarne, cu coarnele tăiate sau căzute.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Bou ciut. Capră ciută,
      surse: DLRLC
    • Ochilă vedea, toate cele... și numai înghețai ce da dintr-însul: Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută, Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247.
      surse: DLRLC
    • O țiu de coarne, se uită, Și tot strigă că e ciută! PANN, P. V. I 93.
      surse: DLRLC

etimologie:

șut (lovitură)

  • 1. Lovitură (puternică) dată cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special în minge, la anumite jocuri sportive.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Șut de penalitate = lovitură acordată în jocul de hochei pe gheață împotriva echipei care a săvârșit o anumită infracțiune.
      surse: DN

etimologie:

șut (schimb)

  • 1. Durata zilei de lucru a unei echipe de muncitori într-o mină; normă a unui miner în timpul unui schimb.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: normă schimb attach_file 3 exemple
    exemple
    • își făcea șutul așa cum a prins cu ani în urmă, cînd a învățat meseria asta. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 17/1.
      surse: DLRLC
    • Din spuma Jiului răsar A stelelor puzderii, Cînd de la șut se-ntoarnă iar Spre casa lor, minerii. FRUNZĂ, Z. 31,
      surse: DLRLC
    • Mergi la șut cu tata? DAVIDOGLU, M. 48.
      surse: DLRLC

etimologie: