4 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUT, -Ă, ciuți, -te, adj. (Despre animale cornute) Care este fără coarne, cu coarnele tăiate sau căzute. [Var.: (reg.) șuț, -ă adj.] – Cf. alb. shut.

CIUT, -Ă, ciuți, -te, adj. (Despre animale cornute) Care este fără coarne, cu coarnele tăiate sau căzute. [Var.: (reg.) șuț, -ă adj.] – Cf. alb. shut.

ȘUT3, -Ă adj. v. ciut.

ciut1, ~ă a [At: CANTEMIR, I. 1.1, 126 / V: (reg) șut / Pl: ~úți, ~e / E: ns cf alb shut] 1 (D. vite) Căruia i s-au tăiat coarnele. 2 (D. vite) Căruia i-au picat coarnele. 3 (D. vite) Cu ambele coarne lăsate în jos. 4 (D. vite) Fără un corn. 5 (Rar; d. vite) Care are coada tăiată. 6 (D. animale, mai ales d. câini) Cu urechile mici (sau fără urechi) Cf ciul. 7 (D. lâna oilor) De o culoare deosebită. 8 (Trs; d. oameni îf șut) Stângaci. 9 (Trs; fig; d. oameni îf șut) Tont.

șut8, ~ă a [At: VICIU, GL. / Pl: șuți, ~e / E: nct] (Reg; d. mâncăruri) Picant.

CIUT, -Ă, ciuți, -te, adj. (Despre vite și alte animale cornute) Fără coarne. Bou ciut. Capră ciută,Ochilă vedea, toate cele... și numai înghețai ce da dintr-însul: Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută, Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247. O țiu de coarne, se uită, Și tot strigă că e ciută! PANN, P. V. I 93. – Variantă: (regional) șut, -ă (ȘEZ. III 10, TEODORESCU, P. P. 401) adj.

șut s. m. Hoț de buzunare ◊ „Pe linia autobuzului 331 [...] operează patru echipe a câte patru hoți de buzunare (șuți). R.l. 24 III 93 p. 8. ◊ Șuții lucrează, cu profesionalism, la buzunare” Expres 45/94 p. 6 (din șutí)

CIUT ciútă (ciuți, ciúte) și substantival (despre animale cornute) Care este lipsit de coarne; fără coarne. /Cuv. autoht.

ciut a. lipsit de un corn (despre vite). [Termen înrudit cu ciot, trunchiu, și însemnând lit. trunchiat].

șut a. Mold. ciut (de coarne): vacă șută de un corn. [Șerb. ȘUT].

cĭut, -ă adj. (var. din cĭunt, ca cĭot din cĭont. Rudă cu ung. csut, cĭunt, suta, cĭut; sîrb. bg. alb. šut, cĭut; ceh. šuta koza, capră cĭută; pol. szuty, rut. šuta. Rudă și cu vsl. bg. košúta, sîrb. kóšuta, cĭută, cerboaĭcă, de unde vine și numele de familie unguresc Kossut și chear lat. Cossutianus, menționat de Tacit). Fără coarne: capră cĭută. – În vest șut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciut adj. m., pl. ciuți; f. ciútă, pl. ciúte

ciut adj. m., pl. ciuți; f. sg. ciútă, pl. ciúte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIUT adj. (reg.) melcat. (Animal cornut ~.)

ȘUȚ s. v. hoț, menghină, pungaș.

CIUT adj. (reg.) melcat. (Animal cornut ~.)

arată toate definițiile

Intrare: Șuții
Șuții
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciut
ciut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciut
  • ciutul
  • ciutu‑
  • ciu
  • ciuta
plural
  • ciuți
  • ciuții
  • ciute
  • ciutele
genitiv-dativ singular
  • ciut
  • ciutului
  • ciute
  • ciutei
plural
  • ciuți
  • ciuților
  • ciute
  • ciutelor
vocativ singular
plural
șut2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șut
  • șutul
  • șutu‑
  • șu
  • șuta
plural
  • șuți
  • șuții
  • șute
  • șutele
genitiv-dativ singular
  • șut
  • șutului
  • șute
  • șutei
plural
  • șuți
  • șuților
  • șute
  • șutelor
vocativ singular
plural
Intrare: șut (hoț)
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șut
  • șutul
  • șutu‑
plural
  • șuți
  • șuții
genitiv-dativ singular
  • șut
  • șutului
plural
  • șuți
  • șuților
vocativ singular
  • șutule
plural
  • șuților
Intrare: șuț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuț
  • șuțul
  • șuțu‑
plural
  • șuți
  • șuții
genitiv-dativ singular
  • șuț
  • șuțului
plural
  • șuți
  • șuților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciut șuț șut

  • 1. (Despre animale cornute) Care este fără coarne, cu coarnele tăiate sau căzute.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Bou ciut. Capră ciută,
      surse: DLRLC
    • Ochilă vedea, toate cele... și numai înghețai ce da dintr-însul: Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută, Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247.
      surse: DLRLC
    • O țiu de coarne, se uită, Și tot strigă că e ciută! PANN, P. V. I 93.
      surse: DLRLC

etimologie: