3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUC s. n. 1. Material de construcție format din mortar și ipsos amestecat cu gelatină, clei și (uneori) cu coloranți minerali, care prin uscare și lustruire capătă aspectul marmurei. 2. Material, sub formă de pastă, folosit pentru decorații arhitectonice, care se prepară dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmură și praf de cretă. [Var.: (înv.) ștuc s. n.] – Din it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc.

STUC s. n. 1. Material de construcție format din mortar și ipsos amestecat cu gelatină, clei și (uneori) cu coloranți minerali, care prin uscare și lustruire capătă aspectul marmurei. 2. Material, sub formă de pastă, folosit pentru decorații arhitectonice, care se prepară dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmură și praf de cretă. [Var.: (înv.) ștuc s. n.] – Din it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc.

ȘTUC s. n. v. stuc.

stuc1 sn [At: AR (1835), 471/12 / V: (înv) stiuc, șt~ / Pl: ~uri / E: fr stuc, it stucco, ger Stuck] 1 Material preparat dintr-un amestec de var stins, praf de marmură și praf de cretă, folosit în decorațiile arhitectonice Si: (rar) stucaj (1), stucărie (1). 2 (Pex) Decorație arhitectonică din astfel de material Si: (rar) stucaj (2), stucărie (2), (înv) mermer.

stuc2 sn vz ștuc1[1]

  1. Există și trimitere în sens invers — LauraGellner

ștuc1 sn [At: PO 276/22 / V: (înv) -uh, știu sf, (reg) stic, stiuc, st~, știc, știuc / Pl: -uri / E: ger Stück] 1 (Reg) Parte dintr-un întreg Si: bucată, fragment, porțiune. 2 (Trs; îf știuc) Lot (într-un teren comasat). 3 (Îrg) Exemplar1 (1). 4 (Îrg; lpl; îf sticuri) Reprize. 5 (Trs; gmî) Piesă de teatru. 6 (Trs; gmî) Pasaj dintr-o operă literară.

STUC s. n. Mortar de ipsos amestecat cu praf de piatră și cu clei, căpătînd prin uscare și lustruire aspectul marmurei; se întrebuințează la acoperirea zidurilor interioare, la executarea ornamentelor de arhitectură etc. Salonul în care intrară cei doi musafiri era în stil oriental. Tavan cu ornamente florale în stuc alb, pereți văruiți, șaluri turcești pe pereți. CĂLINESCU, N. 9. – Variantă: ștuc (C. PETRESCU, R. DR. 199) s. n.

STUC s.n. Mortar de ipsos amestecat cu praf de marmură, clei și diverse substanțe colorante, care prin uscare și lustruire devine asemănător marmurii. [Var. ștuc s.n. / cf. it. stucco, fr. stuc].

STUC s. n. mortar de ipsos cu praf de marmură, clei și diverse substanțe colorante, care prin uscare și lustruire imită marmura. (< it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc)

STUC ~uri n. Amestec de ipsos cu praf de marmură, clei și substanțe minerale colorante, care, prin uscare și lustruire, capătă aspectul marmurii. /<fr. stuc, it. stucco, germ. Stuck

stuc n. tencueală de ghips ce imitează marmura.

*stuc n., pl. urĭ (it. stucco). Un fel de tencuĭală (compusă de obiceĭ din var stins și din praf de marmură și cretă) care imitează marmura.

ștuc n., pl. urĭ (sas. stuck, germ. stück). Vest. Bucată, fărîmă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: Ștucu
Ștucu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ștucu
Intrare: stuc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stuc
  • stucul
  • stucu‑
plural
  • stucuri
  • stucurile
genitiv-dativ singular
  • stuc
  • stucului
plural
  • stucuri
  • stucurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștuc
  • ștucul
  • ștucu‑
plural
  • ștucuri
  • ștucurile
genitiv-dativ singular
  • ștuc
  • ștucului
plural
  • ștucuri
  • ștucurilor
vocativ singular
plural
Intrare: ștuc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștuc
  • ștucul
  • ștucu‑
plural
  • ștucuri
  • ștucurile
genitiv-dativ singular
  • ștuc
  • ștucului
plural
  • ștucuri
  • ștucurilor
vocativ singular
plural
stic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stiuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stuc ștuc

  • 1. Material de construcție format din mortar și ipsos amestecat cu gelatină, clei și (uneori) cu coloranți minerali, care prin uscare și lustruire capătă aspectul marmurei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Salonul în care intrară cei doi musafiri era în stil oriental. Tavan cu ornamente florale în stuc alb, pereți văruiți, șaluri turcești pe pereți. CĂLINESCU, N. 9.
      surse: DLRLC
  • 2. Material, sub formă de pastă, folosit pentru decorații arhitectonice, care se prepară dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmură și praf de cretă.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: mermer

etimologie:

ștuc stic stiuc