2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înzilit, ~ă [At: ȚICHINDEAL, F. 384/18 / Pl: ~iți, ~e / E: înzili] (Rar) 1 a Care a avut zile multe, viață lungă. 2 a (D. lucruri) Vechi. 3 sm Moșneag.

ÎNZILÍ, înzilesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A face să trăiască mult. 2. Refl. A-și ține zilele cu greu, a o duce de azi pe mâine. – În + zile (pl. lui zi).

ÎNZILÍ, înzilesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A face să trăiască mult. 2. Refl. A-și ține zilele cu greu, a o duce de azi pe mâine. – În + zile (pl. lui zi).

înzili [At: ȘEZ. V, 102 / V: (reg) ~zâli / Pzi: ~lesc / E: în- + zile] (Pop) 1 vt A face să trăiască mult. 2 vt A oferi (cuiva) posibilitatea unei vieți mai bune. 3 vt A dărui cuiva avere. 4 vr A-și ține zilele cu greu, a o duce de azi pe mâine. 5 vt (Înv) A înzestra cu pământ.

A ÎNZILÍ ~ésc tranz. fam. A înzestra cu (multe) zile; a face să trăiască mult. /în + zile

înzilì v. a dărui zile multe: D-zeu să te înzilească! CR.

înzilésc și (vechĭ) zilésc v. tr. (d. zile, zi). Daŭ zile viețiĭ cuĭva. Dumnezeŭ să te înzilească!, Dumnezeŭ să-țĭ lungească vĭața!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înzilí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzilésc, imperf. 3 sg. înzileá; conj. prez. 3 înzileáscă

înzilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzilésc, imperf. 3 sg. înzileá; conj. prez. 3 sg. și pl. înzileáscă


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ÎNZILÍ, înzilésc, vb. IV. (Var.) A zili. (din zi)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înzilít, înzilítă, adj. (pop.) care a avut zile multe, viață lungă; bătrân, vechi.

Intrare: înzilit
înzilit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înzilit
  • ‑nzilit
  • înzilitul
  • înzilitu‑
  • ‑nzilitul
  • ‑nzilitu‑
  • înzili
  • ‑nzili
  • înzilita
  • ‑nzilita
plural
  • înziliți
  • ‑nziliți
  • înziliții
  • ‑nziliții
  • înzilite
  • ‑nzilite
  • înzilitele
  • ‑nzilitele
genitiv-dativ singular
  • înzilit
  • ‑nzilit
  • înzilitului
  • ‑nzilitului
  • înzilite
  • ‑nzilite
  • înzilitei
  • ‑nzilitei
plural
  • înziliți
  • ‑nziliți
  • înziliților
  • ‑nziliților
  • înzilite
  • ‑nzilite
  • înzilitelor
  • ‑nzilitelor
vocativ singular
plural
Intrare: înzili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înzili
  • ‑nzili
  • înzilire
  • ‑nzilire
  • înzilit
  • ‑nzilit
  • înzilitu‑
  • ‑nzilitu‑
  • înzilind
  • ‑nzilind
  • înzilindu‑
  • ‑nzilindu‑
singular plural
  • înzilește
  • ‑nzilește
  • înziliți
  • ‑nziliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înzilesc
  • ‑nzilesc
(să)
  • înzilesc
  • ‑nzilesc
  • înzileam
  • ‑nzileam
  • înzilii
  • ‑nzilii
  • înzilisem
  • ‑nzilisem
a II-a (tu)
  • înzilești
  • ‑nzilești
(să)
  • înzilești
  • ‑nzilești
  • înzileai
  • ‑nzileai
  • înziliși
  • ‑nziliși
  • înziliseși
  • ‑nziliseși
a III-a (el, ea)
  • înzilește
  • ‑nzilește
(să)
  • înzilească
  • ‑nzilească
  • înzilea
  • ‑nzilea
  • înzili
  • ‑nzili
  • înzilise
  • ‑nzilise
plural I (noi)
  • înzilim
  • ‑nzilim
(să)
  • înzilim
  • ‑nzilim
  • înzileam
  • ‑nzileam
  • înzilirăm
  • ‑nzilirăm
  • înziliserăm
  • ‑nziliserăm
  • înzilisem
  • ‑nzilisem
a II-a (voi)
  • înziliți
  • ‑nziliți
(să)
  • înziliți
  • ‑nziliți
  • înzileați
  • ‑nzileați
  • înzilirăți
  • ‑nzilirăți
  • înziliserăți
  • ‑nziliserăți
  • înziliseți
  • ‑nziliseți
a III-a (ei, ele)
  • înzilesc
  • ‑nzilesc
(să)
  • înzilească
  • ‑nzilească
  • înzileau
  • ‑nzileau
  • înzili
  • ‑nzili
  • înziliseră
  • ‑nziliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)