O definiție pentru înzeciuit


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înzeciuít adj. m., pl. înzeciuíți; f. sg. înzeciuítă, pl. înzeciuíte

Intrare: înzeciuit
înzeciuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înzeciuit
  • ‑nzeciuit
  • înzeciuitul
  • înzeciuitu‑
  • ‑nzeciuitul
  • ‑nzeciuitu‑
  • înzeciui
  • ‑nzeciui
  • înzeciuita
  • ‑nzeciuita
plural
  • înzeciuiți
  • ‑nzeciuiți
  • înzeciuiții
  • ‑nzeciuiții
  • înzeciuite
  • ‑nzeciuite
  • înzeciuitele
  • ‑nzeciuitele
genitiv-dativ singular
  • înzeciuit
  • ‑nzeciuit
  • înzeciuitului
  • ‑nzeciuitului
  • înzeciuite
  • ‑nzeciuite
  • înzeciuitei
  • ‑nzeciuitei
plural
  • înzeciuiți
  • ‑nzeciuiți
  • înzeciuiților
  • ‑nzeciuiților
  • înzeciuite
  • ‑nzeciuite
  • înzeciuitelor
  • ‑nzeciuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)