4 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învolbi v vz învoalbe

învoalbe [At: PSALT. 210/7 / V: (cscj) ~volba, ~volva, ~volma, ~volbi, ~vulbi / Pzi: învolb / E: ml involvo] 1-2 vtr (D. apă, nori, valuri, praf) A (se) învolbura. 3 vr (D. păsări; îf ~volva) A se înălța. 4 vr (D. ființe) A se învârti. 5 vt A înfășură. 6 vt (Spc) A pregăti firele pentru înnăvădit. 7 vr (Reg; d. plante) A se dezvolta. 8-9 vtr (Ban; d. ochi) A (se) deschide larg. 10 vr (D. ființe) A se opri brusc. 11 vt (Spc) A răsuci caierul. 12 vt (Spc) A înfășură pânza țesută pe sul. 13 vr (Trs; îe) A (i) se ~ A i se face rău de prea multă mâncare.

învulbi v vz învoalbe

ÎNVOÁLBE, învólb, vb. III. (Reg.) 1. Refl. A se învolbura, a se învârteji; (despre ființe) a se învârti pe loc. 2. Refl. (Despre plante) A se dezvolta, a crește. ♦ Tranz. A holba ochii. 3. Tranz. A pregăti firele pentru năvădit. [Var.: învolbá vb. I] – Lat. involvere.

învólb, -vólt, a -voálbe v. tr. (lat. in-văolvere, -volútum, a învălătuci. V. învolt, dezvolt, dez- și suvolb, holbez). Vest. Înfășor, învălătucesc: volbura se învoalbe (Șez. 36, 6), pînza se învoalbe la învîltoare (CL. 1910, 4). Ban. (învolb, a ). Holbez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învoálbe vb., ind. prez. 1 sg. învólb; conj. prez. 3 sg. și pl. învólbe

învolbá vb. ind. prez. pers. 1 învolb


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVOÁLBE vb. v. învârteji, învolbura, zbate.

învoalbe vb. v. ÎNVÎRTEJI. ÎNVOLBURA. ZBATE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învoálbe vb. III (înv.) 1. (despre apă, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se învârti (ca într-un vârtej), a se învârteji, a se învolbura. 2. (refl.; despre ființe) a se întoarce roată, a se învârti pe loc, a se opri repede. 3. a înfășura, a învăli (a înfășura pânza pe sul), a o face val, a găti firele pentru năvădit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a crește; (despre om) a încărna, a se înspița, a se deforma. 5. (despre ochi) a căsca, a holba. 6. a-i veni să verse, să râgâie; a i se apleca.

Intrare: învolbi
învolbi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: învoalbe (3 -voalbă, -be)
învoalbe (3 -voalbă, -be) verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
verb (VT666)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învoalbe
  • ‑nvoalbe
  • învoalbere
  • ‑nvoalbere
  • învolbând
  • ‑nvolbând
  • învolbându‑
  • ‑nvolbându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învolb
  • ‑nvolb
(să)
  • învolb
  • ‑nvolb
  • învolbeam
  • ‑nvolbeam
a II-a (tu)
  • învolbi
  • ‑nvolbi
(să)
  • învolbi
  • ‑nvolbi
  • învolbeai
  • ‑nvolbeai
a III-a (el, ea)
  • învoalbă
  • ‑nvoalbă
  • învoalbe
  • ‑nvoalbe
(să)
  • învoalbă
  • ‑nvoalbă
  • învoalbe
  • ‑nvoalbe
  • învolbea
  • ‑nvolbea
plural I (noi)
  • învolbeam
  • ‑nvolbeam
a II-a (voi)
  • învolbeați
  • ‑nvolbeați
a III-a (ei, ele)
  • învolb
  • ‑nvolb
(să)
  • învoalbă
  • ‑nvoalbă
  • învoalbe
  • ‑nvoalbe
  • învolbeau
  • ‑nvolbeau
Intrare: învoalbe (3 învolbă)
învoalbe (3 învolbă) verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
verb (VT666.1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învoalbe
  • ‑nvoalbe
  • învoalbere
  • ‑nvoalbere
  • învolbând
  • ‑nvolbând
  • învolbându‑
  • ‑nvolbându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învolb
  • ‑nvolb
(să)
  • învolb
  • ‑nvolb
  • învolbeam
  • ‑nvolbeam
a II-a (tu)
  • învolbi
  • ‑nvolbi
(să)
  • învolbi
  • ‑nvolbi
  • învolbeai
  • ‑nvolbeai
a III-a (el, ea)
  • învolbă
  • ‑nvolbă
(să)
  • învolbe
  • ‑nvolbe
  • învolbea
  • ‑nvolbea
plural I (noi)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
(să)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
  • învolbeam
  • ‑nvolbeam
a II-a (voi)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
(să)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbeați
  • ‑nvolbeați
a III-a (ei, ele)
  • învolb
  • ‑nvolb
(să)
  • învolbe
  • ‑nvolbe
  • învolbeau
  • ‑nvolbeau
Intrare: învolba (1 învolb)
învolba (1 învolb) verb grupa I conjugarea I
verb (VT35)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbare
  • ‑nvolbare
  • învolbat
  • ‑nvolbat
  • învolbatu‑
  • ‑nvolbatu‑
  • învolbând
  • ‑nvolbând
  • învolbându‑
  • ‑nvolbându‑
singular plural
  • învoalbă
  • ‑nvoalbă
  • învolbați
  • ‑nvolbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învolb
  • ‑nvolb
(să)
  • învolb
  • ‑nvolb
  • învolbam
  • ‑nvolbam
  • învolbai
  • ‑nvolbai
  • învolbasem
  • ‑nvolbasem
a II-a (tu)
  • învolbi
  • ‑nvolbi
(să)
  • învolbi
  • ‑nvolbi
  • învolbai
  • ‑nvolbai
  • învolbași
  • ‑nvolbași
  • învolbaseși
  • ‑nvolbaseși
a III-a (el, ea)
  • învoalbă
  • ‑nvoalbă
(să)
  • învoalbe
  • ‑nvoalbe
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbă
  • ‑nvolbă
  • învolbase
  • ‑nvolbase
plural I (noi)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
(să)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
  • învolbam
  • ‑nvolbam
  • învolbarăm
  • ‑nvolbarăm
  • învolbaserăm
  • ‑nvolbaserăm
  • învolbasem
  • ‑nvolbasem
a II-a (voi)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
(să)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbarăți
  • ‑nvolbarăți
  • învolbaserăți
  • ‑nvolbaserăți
  • învolbaseți
  • ‑nvolbaseți
a III-a (ei, ele)
  • învoalbă
  • ‑nvoalbă
(să)
  • învoalbe
  • ‑nvoalbe
  • învolbau
  • ‑nvolbau
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbaseră
  • ‑nvolbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)