3 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învolba v vz învoalbe

învolbà v. (Banat) a holba ochii. [Lat. VOLVERE, a rostogoli].

învólb, -vólt, a -voálbe v. tr. (lat. in-văolvere, -volútum, a învălătuci. V. învolt, dezvolt, dez- și suvolb, holbez). Vest. Înfășor, învălătucesc: volbura se învoalbe (Șez. 36, 6), pînza se învoalbe la învîltoare (CL. 1910, 4). Ban. (învolb, a ). Holbez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învolbá vb. ind. prez. pers. 1 învolb


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

învolbá (învolbéz, învolbát), vb.1. A înfășuras, a răsuci. – 2. (Refl.) A se învolbura, a se învîrteji. – 3. (Refl.) A se învîrti. – 4. (Refl.) A se desface, a se deschide (mai ales ochii și florile). – Var. învoalbe, volba, învolbi. Mr. mvolbu (mvulbedz), mvolbere, megl. volbu. Lat. involvĕre (Pușcariu 904; REW 4540; Tiktin; DAR), cf. holba, și it. involvere, involgere, sp. envolver.Der. învolt, adj. (deschis, mărit, perfect alcătuit; umflat, rotunjit), reprezintă un lat. voltum, cf. it. (in)volto; învolta, vb. (despre flori, a se deschide, a crește în bune condiții; a fi ceva din belșug), format pe baza lui învolt; dezvolba, vb. refl. (a se dezvolta), format pe baza paralelismului închide-deschide sau înfunda-desfunda etc. (după Scriban, de la un lat. *dĭsvolvĕre, care pare inutil); desvolta, vb. (a dezvolta), format pe baza lui învolt, cu sensurile fr. développer.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învolbát, învolbátă, adj. (reg.) cu ochi bulbucați, bulbucat.

învolbá, învolbéz, vb. I (reg.) a holba ochii.

Intrare: învolbat
învolbat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învolbat
  • ‑nvolbat
  • învolbatul
  • învolbatu‑
  • ‑nvolbatul
  • ‑nvolbatu‑
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbata
  • ‑nvolbata
plural
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbații
  • ‑nvolbații
  • învolbate
  • ‑nvolbate
  • învolbatele
  • ‑nvolbatele
genitiv-dativ singular
  • învolbat
  • ‑nvolbat
  • învolbatului
  • ‑nvolbatului
  • învolbate
  • ‑nvolbate
  • învolbatei
  • ‑nvolbatei
plural
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbaților
  • ‑nvolbaților
  • învolbate
  • ‑nvolbate
  • învolbatelor
  • ‑nvolbatelor
vocativ singular
plural
Intrare: învolba (1 -bez)
învolba (1 -bez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbare
  • ‑nvolbare
  • învolbat
  • ‑nvolbat
  • învolbatu‑
  • ‑nvolbatu‑
  • învolbând
  • ‑nvolbând
  • învolbându‑
  • ‑nvolbându‑
singular plural
  • învolbea
  • ‑nvolbea
  • învolbați
  • ‑nvolbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învolbez
  • ‑nvolbez
(să)
  • învolbez
  • ‑nvolbez
  • învolbam
  • ‑nvolbam
  • învolbai
  • ‑nvolbai
  • învolbasem
  • ‑nvolbasem
a II-a (tu)
  • învolbezi
  • ‑nvolbezi
(să)
  • învolbezi
  • ‑nvolbezi
  • învolbai
  • ‑nvolbai
  • învolbași
  • ‑nvolbași
  • învolbaseși
  • ‑nvolbaseși
a III-a (el, ea)
  • învolbea
  • ‑nvolbea
(să)
  • învolbeze
  • ‑nvolbeze
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbă
  • ‑nvolbă
  • învolbase
  • ‑nvolbase
plural I (noi)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
(să)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
  • învolbam
  • ‑nvolbam
  • învolbarăm
  • ‑nvolbarăm
  • învolbaserăm
  • ‑nvolbaserăm
  • învolbasem
  • ‑nvolbasem
a II-a (voi)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
(să)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbarăți
  • ‑nvolbarăți
  • învolbaserăți
  • ‑nvolbaserăți
  • învolbaseți
  • ‑nvolbaseți
a III-a (ei, ele)
  • învolbea
  • ‑nvolbea
(să)
  • învolbeze
  • ‑nvolbeze
  • învolbau
  • ‑nvolbau
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbaseră
  • ‑nvolbaseră
Intrare: învolba (1 învolb)
învolba (1 învolb) verb grupa I conjugarea I
verb (VT35)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbare
  • ‑nvolbare
  • învolbat
  • ‑nvolbat
  • învolbatu‑
  • ‑nvolbatu‑
  • învolbând
  • ‑nvolbând
  • învolbându‑
  • ‑nvolbându‑
singular plural
  • învoalbă
  • ‑nvoalbă
  • învolbați
  • ‑nvolbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învolb
  • ‑nvolb
(să)
  • învolb
  • ‑nvolb
  • învolbam
  • ‑nvolbam
  • învolbai
  • ‑nvolbai
  • învolbasem
  • ‑nvolbasem
a II-a (tu)
  • învolbi
  • ‑nvolbi
(să)
  • învolbi
  • ‑nvolbi
  • învolbai
  • ‑nvolbai
  • învolbași
  • ‑nvolbași
  • învolbaseși
  • ‑nvolbaseși
a III-a (el, ea)
  • învoalbă
  • ‑nvoalbă
(să)
  • învoalbe
  • ‑nvoalbe
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbă
  • ‑nvolbă
  • învolbase
  • ‑nvolbase
plural I (noi)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
(să)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
  • învolbam
  • ‑nvolbam
  • învolbarăm
  • ‑nvolbarăm
  • învolbaserăm
  • ‑nvolbaserăm
  • învolbasem
  • ‑nvolbasem
a II-a (voi)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
(să)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbarăți
  • ‑nvolbarăți
  • învolbaserăți
  • ‑nvolbaserăți
  • învolbaseți
  • ‑nvolbaseți
a III-a (ei, ele)
  • învoalbă
  • ‑nvoalbă
(să)
  • învoalbe
  • ‑nvoalbe
  • învolbau
  • ‑nvolbau
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbaseră
  • ‑nvolbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)