3 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învolba v vz învoalbe

învolbà v. (Banat) a holba ochii. [Lat. VOLVERE, a rostogoli].

învólb, -vólt, a -voálbe v. tr. (lat. in-văolvere, -volútum, a învălătuci. V. învolt, dezvolt, dez- și suvolb, holbez). Vest. Înfășor, învălătucesc: volbura se învoalbe (Șez. 36, 6), pînza se învoalbe la învîltoare (CL. 1910, 4). Ban. (învolb, a ). Holbez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învolbá vb. ind. prez. pers. 1 învolb


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

învolbá (învolbéz, învolbát), vb.1. A înfășuras, a răsuci. – 2. (Refl.) A se învolbura, a se învîrteji. – 3. (Refl.) A se învîrti. – 4. (Refl.) A se desface, a se deschide (mai ales ochii și florile). – Var. învoalbe, volba, învolbi. Mr. mvolbu (mvulbedz), mvolbere, megl. volbu. Lat. involvĕre (Pușcariu 904; REW 4540; Tiktin; DAR), cf. holba, și it. involvere, involgere, sp. envolver.Der. învolt, adj. (deschis, mărit, perfect alcătuit; umflat, rotunjit), reprezintă un lat. voltum, cf. it. (in)volto; învolta, vb. (despre flori, a se deschide, a crește în bune condiții; a fi ceva din belșug), format pe baza lui învolt; dezvolba, vb. refl. (a se dezvolta), format pe baza paralelismului închide-deschide sau înfunda-desfunda etc. (după Scriban, de la un lat. *dĭsvolvĕre, care pare inutil); desvolta, vb. (a dezvolta), format pe baza lui învolt, cu sensurile fr. développer.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNVOLBÁRE, învolbări, s. f. v. ÎNVOLBA. – [DMLR]

învolbá, învolbéz, vb. I (reg.) a holba ochii.

Intrare: învolbare
învolbare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învolbare
  • ‑nvolbare
  • învolbarea
  • ‑nvolbarea
plural
  • învolbări
  • ‑nvolbări
  • învolbările
  • ‑nvolbările
genitiv-dativ singular
  • învolbări
  • ‑nvolbări
  • învolbării
  • ‑nvolbării
plural
  • învolbări
  • ‑nvolbări
  • învolbărilor
  • ‑nvolbărilor
vocativ singular
plural
Intrare: învolba (1 -bez)
învolba (1 -bez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbare
  • ‑nvolbare
  • învolbat
  • ‑nvolbat
  • învolbatu‑
  • ‑nvolbatu‑
  • învolbând
  • ‑nvolbând
  • învolbându‑
  • ‑nvolbându‑
singular plural
  • învolbea
  • ‑nvolbea
  • învolbați
  • ‑nvolbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învolbez
  • ‑nvolbez
(să)
  • învolbez
  • ‑nvolbez
  • învolbam
  • ‑nvolbam
  • învolbai
  • ‑nvolbai
  • învolbasem
  • ‑nvolbasem
a II-a (tu)
  • învolbezi
  • ‑nvolbezi
(să)
  • învolbezi
  • ‑nvolbezi
  • învolbai
  • ‑nvolbai
  • învolbași
  • ‑nvolbași
  • învolbaseși
  • ‑nvolbaseși
a III-a (el, ea)
  • învolbea
  • ‑nvolbea
(să)
  • învolbeze
  • ‑nvolbeze
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbă
  • ‑nvolbă
  • învolbase
  • ‑nvolbase
plural I (noi)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
(să)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
  • învolbam
  • ‑nvolbam
  • învolbarăm
  • ‑nvolbarăm
  • învolbaserăm
  • ‑nvolbaserăm
  • învolbasem
  • ‑nvolbasem
a II-a (voi)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
(să)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbarăți
  • ‑nvolbarăți
  • învolbaserăți
  • ‑nvolbaserăți
  • învolbaseți
  • ‑nvolbaseți
a III-a (ei, ele)
  • învolbea
  • ‑nvolbea
(să)
  • învolbeze
  • ‑nvolbeze
  • învolbau
  • ‑nvolbau
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbaseră
  • ‑nvolbaseră
Intrare: învolba (1 învolb)
învolba (1 învolb) verb grupa I conjugarea I
verb (VT35)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbare
  • ‑nvolbare
  • învolbat
  • ‑nvolbat
  • învolbatu‑
  • ‑nvolbatu‑
  • învolbând
  • ‑nvolbând
  • învolbându‑
  • ‑nvolbându‑
singular plural
  • învoalbă
  • ‑nvoalbă
  • învolbați
  • ‑nvolbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învolb
  • ‑nvolb
(să)
  • învolb
  • ‑nvolb
  • învolbam
  • ‑nvolbam
  • învolbai
  • ‑nvolbai
  • învolbasem
  • ‑nvolbasem
a II-a (tu)
  • învolbi
  • ‑nvolbi
(să)
  • învolbi
  • ‑nvolbi
  • învolbai
  • ‑nvolbai
  • învolbași
  • ‑nvolbași
  • învolbaseși
  • ‑nvolbaseși
a III-a (el, ea)
  • învoalbă
  • ‑nvoalbă
(să)
  • învoalbe
  • ‑nvoalbe
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbă
  • ‑nvolbă
  • învolbase
  • ‑nvolbase
plural I (noi)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
(să)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
  • învolbam
  • ‑nvolbam
  • învolbarăm
  • ‑nvolbarăm
  • învolbaserăm
  • ‑nvolbaserăm
  • învolbasem
  • ‑nvolbasem
a II-a (voi)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
(să)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbarăți
  • ‑nvolbarăți
  • învolbaserăți
  • ‑nvolbaserăți
  • învolbaseți
  • ‑nvolbaseți
a III-a (ei, ele)
  • învoalbă
  • ‑nvoalbă
(să)
  • învoalbe
  • ‑nvoalbe
  • învolbau
  • ‑nvolbau
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbaseră
  • ‑nvolbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)