3 definiții pentru învoitoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
învoitor, ~oare smf, a [At: STANCU, D. 49 / Pl: ~i, ~oare / E: învoi + -tor] 1-2 (Persoană) care este angajată de cineva printr-o convenție cu privire la plată. 3-4 (Spc) (Om) angajat pentru munca la câmp. 5-6 (Persoană) care acordă cuiva permisiunea de a lipsi de la muncă pentru scurt timp.
ÎNVOITÓR, -OÁRE, învoitori, -oare, s. m. și f. (Rar) (Țăran muncitor care a încheiat o învoială agricolă. Toți care sînteți învoitori pe moșia domnului Gherasie... să ieșiți la muncă. STANCU, D. 55.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVOITÓR, -OÁRE, învoitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Țăran muncitor care a încheiat o învoială agricolă. – Din învoi + suf. -(i)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: învoitoare
învoitoare substantiv feminin
| substantiv feminin (F103) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
învoitor, învoitorisubstantiv masculin învoitoare, învoitoaresubstantiv feminin
- 1. Țăran muncitor care a încheiat o învoială agricolă. DLRLC DLRM
- Toți care sînteți învoitori pe moșia domnului Gherasie... să ieșiți la muncă. STANCU, D. 55. DLRLC
-
etimologie:
- învoi + sufix -(i)tor. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.