2 intrări

12 definiții

învoioșáre s.f. (reg.) bună dispoziție, voioșie, veselie.

ÎNVOIOȘÁ, învoioșez, vb. I. Refl. (Regional) A deveni vesel, voios, bine dispus; a se înveseli. Cînd privea împăratul la acești nuci mîndri, se mai învoioșa. SBIERA, P. 111. ◊ Tranz. Nici cîntecele lui Grigore... nu pot să-l învoioșeze. GHEREA, ST. CR. I 183. – Variantă: învoioșí (SBIERA, P. 72) vb. IV.

ÎNVOIOȘÁ, învoioșez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) înveseli. – Din în- + voios.

învoioșá vb., ind. prez. 1 sg. învoioșéz, 3 sg. și pl. învoioșeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. învoioșéze

ÎNVOIOȘÁ vb. v. înveseli.

A (se) învoioșa ≠ a (se) indispune, a (se) mohorî

A învoioșa ≠ a întrista

A se învoioșa ≠ a (se) întrista, a se mâhni, a se posomorî

A ÎNVOIOȘÁ ~éz tranz. A face să se învoioșeze. /în + voios

A SE ÎNVOIOȘÁ mă ~éz intranz. A deveni (mai) voios, (mai) bine dispus; a se înveseli. /în + voios


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: învoioșare
învoioșare
substantiv feminin (F113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular învoioșare învoioșarea
plural învoioșări învoioșările
genitiv-dativ singular învoioșări învoioșării
plural învoioșări învoioșărilor
vocativ singular
plural
Intrare: învoioșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) învoioșa învoioșare învoioșat învoioșând singular plural
învoioșea învoioșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) învoioșez (să) învoioșez învoioșam învoioșai învoioșasem
a II-a (tu) învoioșezi (să) învoioșezi învoioșai învoioșași învoioșaseși
a III-a (el, ea) învoioșea (să) învoioșeze învoioșa învoioșă învoioșase
plural I (noi) învoioșăm (să) învoioșăm învoioșam învoioșarăm învoioșaserăm, învoioșasem*
a II-a (voi) învoioșați (să) învoioșați învoioșați învoioșarăți învoioșaserăți, învoioșaseți*
a III-a (ei, ele) învoioșea (să) învoioșeze învoioșau învoioșa învoioșaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)