2 definiții pentru învitător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învitător, ~oare smf, a [At: DOSOFTEI V. S. 131/3 / Pl: ~i, ~oare / E: învita2 + -(ă)tor] (Îrg) 1 Provocator. 2 Instigator.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învitătór, învitătoáre, adj. (înv.) care îndeamnă, care ațâță, întărâtă, îmboldește; provocator, instigator.

Intrare: învitător
învitător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învitător
  • ‑nvitător
  • învitătorul
  • învitătoru‑
  • ‑nvitătorul
  • ‑nvitătoru‑
  • învitătoare
  • ‑nvitătoare
  • învitătoarea
  • ‑nvitătoarea
plural
  • învitători
  • ‑nvitători
  • învitătorii
  • ‑nvitătorii
  • învitătoare
  • ‑nvitătoare
  • învitătoarele
  • ‑nvitătoarele
genitiv-dativ singular
  • învitător
  • ‑nvitător
  • învitătorului
  • ‑nvitătorului
  • învitătoare
  • ‑nvitătoare
  • învitătoarei
  • ‑nvitătoarei
plural
  • învitători
  • ‑nvitători
  • învitătorilor
  • ‑nvitătorilor
  • învitătoare
  • ‑nvitătoare
  • învitătoarelor
  • ‑nvitătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)