2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înviforare sf [At: DA ms / V: ~rare / Pl: ~rări / E: învifora] 1 Viscolire puternică. 2 Surprindere a cuiva pe drum de către vifor. 3 (Fig) Tulburare puternică. 4 (Fig) Gonire a cuiva ca și cum ar fi mânat de vifor. 5 (Fig) Îndârjire.

ÎNVIFORÁ, pers. 3 înviforează, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. (Despre vifor) A bate cu putere; a vifori. ♦ Tranz. A sufla pe cineva viforul. 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zbuciuma, a răscoli; a îndârji. [Var.: (reg.) înviforí vb. IV] – În + vifor.

ÎNVIFORÍ vb. IV v. învifora.

învifora [At: MINEIUL (1776), 198 1/1 / V: (cscj) ~rî / Pzi: ~rez, (rar) învifor / E: în- + vifor] (Pop) 1 vi (D. vifor) A bate cu putere. 2 vt (D. vifor) A surprinde pe cineva pe drum. 3 vt (Fig) A tulbura foarte rău pe cineva. 4 vt (Fig) A goni pe cineva ca și cum ar fi mânat de vifor. 5 vt (Fig) A îndârji.

ÎNVIFORÁ, pers. 3 înviforează, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. (Despre vifor) A bate cu putere; a vifori. ♦ Tranz. A-l bate pe cineva viforul. 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zbuciuma, a răscoli; a îndârji. [Var.: (reg.) înviforí vb. IV] – În + vifor.

A ÎNVIFORÁ pers. 3 ~eáză tranz. 1) A supune acțiunii exercitate de vifor. 2) fig. A face să fie cuprins de un sentiment puternic de neliniște; a tulbura; a zbuciuma. /în + vifor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înviforá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înviforeáză

înviforá vb., ind. prez. 3 sg. înviforeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înviforáre s.f. (pop.) 1. (despre vifor) suflare cu putere a viforului; viforâre. 2. răscolire, tulburare, zbuciumare, zdruncinare. 3. îndârjire.

Intrare: înviforare
înviforare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înviforare
  • ‑nviforare
  • înviforarea
  • ‑nviforarea
plural
  • înviforări
  • ‑nviforări
  • înviforările
  • ‑nviforările
genitiv-dativ singular
  • înviforări
  • ‑nviforări
  • înviforării
  • ‑nviforării
plural
  • înviforări
  • ‑nviforări
  • înviforărilor
  • ‑nviforărilor
vocativ singular
plural
Intrare: învifora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învifora
  • ‑nvifora
  • înviforare
  • ‑nviforare
  • înviforat
  • ‑nviforat
  • înviforatu‑
  • ‑nviforatu‑
  • înviforând
  • ‑nviforând
  • înviforându‑
  • ‑nviforându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înviforea
  • ‑nviforea
(să)
  • înviforeze
  • ‑nviforeze
  • învifora
  • ‑nvifora
  • înviforă
  • ‑nviforă
  • înviforase
  • ‑nviforase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • înviforea
  • ‑nviforea
(să)
  • înviforeze
  • ‑nviforeze
  • înviforau
  • ‑nviforau
  • învifora
  • ‑nvifora
  • înviforaseră
  • ‑nviforaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învifori
  • ‑nvifori
  • înviforire
  • ‑nviforire
  • înviforit
  • ‑nviforit
  • înviforitu‑
  • ‑nviforitu‑
  • înviforind
  • ‑nviforind
  • înviforindu‑
  • ‑nviforindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înviforește
  • ‑nviforește
(să)
  • înviforească
  • ‑nviforească
  • înviforea
  • ‑nviforea
  • învifori
  • ‑nvifori
  • înviforise
  • ‑nviforise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • înviforesc
  • ‑nviforesc
(să)
  • înviforească
  • ‑nviforească
  • înviforeau
  • ‑nviforeau
  • învifori
  • ‑nvifori
  • înviforiseră
  • ‑nviforiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învifora învifori popular

etimologie:

  • În + vifor
    surse: DEX '98 DEX '09