5 definiții pentru învierșunat

ÎNVIERȘUNÁT, -Ă adj. v. înverșunat.

ÎNVIERȘUNÁT, -Ă adj. v. înverșunat.

învierșunat a. foarte iritat, neîmpăcat: dușman învierșunat.

ÎNVERȘUNÁT, -Ă, înverșunați, -te, adj. Îndîrjit, înfuriat, pornit; p. ext. hotărît, neclintit, neînduplecat. Noul se naște într-o luptă înverșunată cu tot ceea ce e vechi, cu tot ceea ce și-a trăit traiul și se opune noului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 85. Sufletul viu al leninismului este lupta înverșunată, plină de pasiune arzătoare, împotriva tuturor dușmanilor clasei muncitoare, ai păcii și socialismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. Ce-ți pasă dacă Tomșa ar fi înverșunat? ALECSANDRI, T. II 159. ♦ (Despre sentimente) Pătimaș, aprins. Ofițerul tresări, plin de bucurie înverșunată. VORNIC, P. 205. – Variantă: învierșunát, -ă (SADOVEANU, Z. C. 336, ODOBESCU, S. I 4) adj.

înverșunát, -ă adj. Foarte furios: labele fĭareĭ celeĭ înverșunate (Sov. 228), luptă înverșunată. Adv. A lupta înverșunat. – În vest învĭe-.

Intrare: învierșunat
învierșunat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular învierșunat învierșunatul învierșuna învierșunata
plural învierșunați învierșunații învierșunate învierșunatele
genitiv-dativ singular învierșunat învierșunatului învierșunate învierșunatei
plural învierșunați învierșunaților învierșunate învierșunatelor
vocativ singular
plural