2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVERZÍT, -Ă, înverziți, -te, adj. (Despre copaci, frunze etc.) Care a devenit verde; (despre locuri, câmpuri etc.) acoperit cu verdeață. – V. înverzi.

ÎNVERZÍT, -Ă, înverziți, -te, adj. (Despre copaci, frunze etc.) Care a devenit verde; (despre locuri, câmpuri etc.) acoperit cu verdeață. – V. înverzi.

înverzit2, ~ă a [At: BĂRAC, A. 11 / Pl: ~iți, ~e / E: înverzi] 1 Colorat în verde. 2-3 (Pătat sau) murdărit cu verde. 4 (D. copaci) Care a devenit verde. 5 (D. locuri, câmpuri etc.) Acoperit cu verdeață. 6 (Fig; d oameni) Devenit palid de frică, furie, mânie etc.

înverzit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înverzi] 1-6 Înverzire (1-6).

ÎNVERZÍT, -Ă, înverziți, -te, adj. (Despre copaci, frunze, iarbă etc.) Devenit verde; (despre un loc, un cîmp etc.) acoperit cu verdeață. Asculta-vom de pe rîpele înverzite ale lacului celor patru cantoane voiosul și semețul cîntic al plăieșului elvețian. ODOBESCU, S. III 80. Cetatea... rămase singură pe culmea înverzită. NEGRUZZI, S. I 175. Dă, bade, tot prin grădină, Că nu-i găsi neam de tină, Ci tot iarbă înverzită, Pentru tine încolțită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 406.

ÎNVERZÍ, înverzesc, vb. IV. 1. Tranz. A colora în verde; a păta, a murdări cu verde. 2. Intranz. și refl. A deveni, a se face verde. ♦ Intranz. (Despre arbori; la pers. 3) A înfrunzi; (despre natură sau locuri din natură) a se acoperi cu verdeață. ♦ Fig. (Despre oameni) A deveni foarte palid de frică, de furie sau de mânie. – În + verde.

ÎNVERZÍ, înverzesc, vb. IV. 1. Tranz. A colora în verde; a păta, a murdări cu verde. 2. Intranz. și refl. A deveni, a se face verde. ♦ Intranz. (Despre arbori; la pers. 3) A înfrunzi; (despre natură sau locuri din natură) a se acoperi cu verdeață. ♦ Fig. (Despre oameni) A deveni foarte palid de frică, de furie sau de mânie. – În + verde.

înverzi [At: BARAC, ap. GCR II, 173/40/ Pzi: ~zesc / E: în- + verde] 1 vt A colora în verde. 2-3 vt (A păta sau) a murdări cu verde. 4-5 vir (A deveni sau) a se face verde. 6 viu (D. arbori) A înfrunzi. 7 viu (D. natură) A se acoperi cu verdeață. 8 vr (Fig; d. oameni) A deveni foarte palid de frică, de furie sau mânie. 9 vt (Îe) A i se ~ cuiva ochii A simți o durere intensă. 10 vt (Îae) A-i fi foarte dor de cineva.

ÎNVERZÍ, înverzesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre arbori) A înfrunzi; (despre natură sau locuri din natură) a se acoperi cu verdeață, cu frunze și iarbă; (rar, despre frunze, muguri) a deveni verde. Mugurul liliacului se despică și-nverzește. ODOBESCU, S. III 77. Lunca rîde și-nverzește. ALECSANDRI, P. I 235. ◊ Refl. Foile galbene ale aleelor de arbori și ale straturilor se-nverziră ca smarandul. EMINESCU, N. 28. ◊ Tranz. Munții vechi întinerea Și cu mușchi s-acoperea Și copacii-și înverzea. ALECSANDRI, P. I 94. Hei dragoste, dragoste, Tu uști mîndra pajiște; Tu mi-o uști, tu mi-o-nverzești Și iar lumea-nveselești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. 2. Intranz. și refl. Fig. A deveni palid (din cauza mîniei). Începuse să se înverzească de mînie și necaz. DUMITRIU, N. 92. Ghiță își răsfrînse buzele și făcu bot. Înverzi de mînie. SADOVEANU, M. C. 132. 3. Tranz. A păta, a murdări cu verde. Și-a înverzit rochia stînd pe iarbă.

A SE ÎNVERZÍ mă ~ésc intranz. A căpăta culoare verde; a deveni verde. /în + verde

A ÎNVERZÍ ~ésc 1. intranz. 1) A SE ÎNVERZI. 2) (despre plante și locuri cu vegetație) A se acoperi cu verdeață. 3) (despre apă și unele alimente) A începe a se strica, căpătând o culoare verde. 2. tranz. A face să se înverzească. /în + verde

înverzí v. a se face verde, a se îmbrăca în verde, a crește iarba. [Lat. VIRIDESCERE].

înverzésc v. intr. (d. verde, ca lat. vĭridéscere, d. viridis, verde; it. inverdire, fr. verdir; sp. pg. enverdecer). Devin verde: pădurea a’nverzit, haĭna a înverzit de vechime. V. tr. Fac verde: văpseaŭa asta înverzește pelea. V. refl. Devin verde: apa s’a înverzit, el s’a înverzit de cĭudă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înverzít adj. m., pl. înverzíți; f. sg. înverzítă, pl. înverzíte

înverzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înverzésc, imperf. 3 sg. înverzeá; conj. prez. 3 înverzeáscă

înverzí vb., ind. prez. 3 sg. înverzéște, 3 pl. înverzésc, imperf. 3 sg. înverzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înverzeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVERZÍT adj. înfrunzit. (Copaci ~ți.)

ÎNVERZIT adj. înfrunzit. (Copaci ~.)

ÎNVERZÍ vb. a înfrunzi. (Copacii au ~.)

ÎNVERZI vb. a înfrunzi. (Copacii au ~.)

Intrare: înverzit
înverzit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înverzit
  • ‑nverzit
  • înverzitul
  • înverzitu‑
  • ‑nverzitul
  • ‑nverzitu‑
  • înverzi
  • ‑nverzi
  • înverzita
  • ‑nverzita
plural
  • înverziți
  • ‑nverziți
  • înverziții
  • ‑nverziții
  • înverzite
  • ‑nverzite
  • înverzitele
  • ‑nverzitele
genitiv-dativ singular
  • înverzit
  • ‑nverzit
  • înverzitului
  • ‑nverzitului
  • înverzite
  • ‑nverzite
  • înverzitei
  • ‑nverzitei
plural
  • înverziți
  • ‑nverziți
  • înverziților
  • ‑nverziților
  • înverzite
  • ‑nverzite
  • înverzitelor
  • ‑nverzitelor
vocativ singular
plural
Intrare: înverzi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înverzi
  • ‑nverzi
  • înverzire
  • ‑nverzire
  • înverzit
  • ‑nverzit
  • înverzitu‑
  • ‑nverzitu‑
  • înverzind
  • ‑nverzind
  • înverzindu‑
  • ‑nverzindu‑
singular plural
  • înverzește
  • ‑nverzește
  • înverziți
  • ‑nverziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înverzesc
  • ‑nverzesc
(să)
  • înverzesc
  • ‑nverzesc
  • înverzeam
  • ‑nverzeam
  • înverzii
  • ‑nverzii
  • înverzisem
  • ‑nverzisem
a II-a (tu)
  • înverzești
  • ‑nverzești
(să)
  • înverzești
  • ‑nverzești
  • înverzeai
  • ‑nverzeai
  • înverziși
  • ‑nverziși
  • înverziseși
  • ‑nverziseși
a III-a (el, ea)
  • înverzește
  • ‑nverzește
(să)
  • înverzească
  • ‑nverzească
  • înverzea
  • ‑nverzea
  • înverzi
  • ‑nverzi
  • înverzise
  • ‑nverzise
plural I (noi)
  • înverzim
  • ‑nverzim
(să)
  • înverzim
  • ‑nverzim
  • înverzeam
  • ‑nverzeam
  • înverzirăm
  • ‑nverzirăm
  • înverziserăm
  • ‑nverziserăm
  • înverzisem
  • ‑nverzisem
a II-a (voi)
  • înverziți
  • ‑nverziți
(să)
  • înverziți
  • ‑nverziți
  • înverzeați
  • ‑nverzeați
  • înverzirăți
  • ‑nverzirăți
  • înverziserăți
  • ‑nverziserăți
  • înverziseți
  • ‑nverziseți
a III-a (ei, ele)
  • înverzesc
  • ‑nverzesc
(să)
  • înverzească
  • ‑nverzească
  • înverzeau
  • ‑nverzeau
  • înverzi
  • ‑nverzi
  • înverziseră
  • ‑nverziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înverzit

  • 1. (Despre copaci, frunze etc.) Care a devenit verde; (despre locuri, câmpuri etc.) acoperit cu verdeață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Asculta-vom de pe rîpele înverzite ale lacului celor patru cantoane voiosul și semețul cîntic al plăieșului elvețian. ODOBESCU, S. III 80.
      surse: DLRLC
    • Cetatea... rămase singură pe culmea înverzită. NEGRUZZI, S. I 175.
      surse: DLRLC
    • Dă, bade, tot prin grădină, Că nu-i găsi neam de tină, Ci tot iarbă înverzită, Pentru tine încolțită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 406.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înverzi
    surse: DEX '09 DEX '98

înverzi înverzire înverzit

  • 1. tranzitiv A colora în verde; a păta, a murdări cu verde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Și-a înverzit rochia stând pe iarbă.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv A deveni, a se face verde.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. intranzitiv unipersonal Despre arbori:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfrunzi attach_file un exemplu
      exemple
      • tranzitiv Munții vechi întinerea Și cu mușchi s-acoperea Și copacii-și înverzea. ALECSANDRI, P. I 94.
        surse: DLRLC
    • 2.2. intranzitiv unipersonal (Despre natură sau locuri din natură) A se acoperi cu verdeață.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Lunca rîde și-nverzește. ALECSANDRI, P. I 235.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Foile galbene ale aleelor de arbori și ale straturilor se-nverziră ca smarandul. EMINESCU, N. 28.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Hei dragoste, dragoste, Tu uști mîndra pajiște; Tu mi-o uști, tu mi-o-nverzești Și iar lumea-nveselești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15.
        surse: DLRLC
    • 2.3. intranzitiv unipersonal rar (Despre frunze, muguri) A deveni verde.
      exemple
      • Mugurul liliacului se despică și-nverzește. ODOBESCU, S. III 77.
    • 2.4. figurat (Despre oameni) A deveni foarte palid de frică, de furie sau de mânie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Începuse să se înverzească de mînie și necaz. DUMITRIU, N. 92.
        surse: DLRLC
      • Ghiță își răsfrînse buzele și făcu bot. Înverzi de mînie. SADOVEANU, M. C. 132.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + verde
    surse: DEX '09 DEX '98