2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înverigat, ~ă a [At: C. PETRESCU, Î. II, 144 / V: ~reg~ / Pl: ~ați, ~e / E: înveriga] 1 (D. o ușă) închis cu lacătul. 2 (D. obiecte) Strâns într-o verigă. 3 (D. persoane) Pus în cătușe. 4 (Pex) Legat în lanțuri. 5 (D. o cetate) Asediat. 6 (D. fapte) Înlănțuit logic.

înveregat, ~ă a vz înverigat

înveriga [At: PANN, P. V. I, 141/28 / Pzi: înverig și ~ghez / E: în- + verigă] 1 vt A închide cu lacătul o ușă. 2 vt A strânge într-o verigă. 3 vt A pune pe cineva în cătușe. 4 vt (Pex) A lega pe cineva în lanțuri. 5 vt A asedia o cetate. 6 vr (Fig; rar; d. fapte, evenimente) A se înlănțui logic prin relații cauzale.

ÎNVERIGÁ, înveríg, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa într-o verigă, într-un belciug; (cu privire la uși) a zăvorî. Lanțul era înverigat solid. C. PETRESCU, Î. II 144. Apucă-te, zic, de muncă și nu umbla haimănind Și ușile unei, altei înverigînd și păzind. PANN, P. V. I 141.

ÎNVERIGÁ, înverig, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa, a lega în verigi, în lanțuri. – Din în- + verigă.

A ÎNVERIGÁ înveríg tranz. rar A prinde cu verigi. /în + verigă

înverigà v. a lega în verige de fier: a înveriga o roată.

înveríg, a v. tr. (d. verigă). Rar. Zăvorăsc. V. refl. Mă zăvorăsc, mă încuĭ în casă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înverigá vb., ind. prez. 1 sg. înveríg, 3 sg. și pl. înverígă; conj. prez. 3 sg. și pl. înveríge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVERIGÁ vb. v. asedia, împresura, încercui, înconjura.

înveriga vb. v. ASEDIA. ÎMPRESURA. ÎNCERCUI. ÎNCONJURA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înverigát, înverigátă, adj. (înv.) 1. legat, strâns, pus în verigi. 2. înconjurat, împresurat, asediat.

înverigá, înveríg, vb. I (înv.) 1. (despre obiecte) a pune veriga (la o ușă), a strânge într-o verigă (roata, fluierul). 2. (despre oameni) a pune, a lega în verigi (în lanțuri). 3. a înconjura, a asedia o cetate.

Intrare: înverigat
înverigat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înverigat
  • ‑nverigat
  • înverigatul
  • înverigatu‑
  • ‑nverigatul
  • ‑nverigatu‑
  • înveriga
  • ‑nveriga
  • înverigata
  • ‑nverigata
plural
  • înverigați
  • ‑nverigați
  • înverigații
  • ‑nverigații
  • înverigate
  • ‑nverigate
  • înverigatele
  • ‑nverigatele
genitiv-dativ singular
  • înverigat
  • ‑nverigat
  • înverigatului
  • ‑nverigatului
  • înverigate
  • ‑nverigate
  • înverigatei
  • ‑nverigatei
plural
  • înverigați
  • ‑nverigați
  • înverigaților
  • ‑nverigaților
  • înverigate
  • ‑nverigate
  • înverigatelor
  • ‑nverigatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înveriga
verb (VT13)
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înveriga
  • ‑nveriga
  • înverigare
  • ‑nverigare
  • înverigat
  • ‑nverigat
  • înverigatu‑
  • ‑nverigatu‑
  • înverigând
  • ‑nverigând
  • înverigându‑
  • ‑nverigându‑
singular plural
  • înveri
  • ‑nveri
  • înverigați
  • ‑nverigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înverig
  • ‑nverig
(să)
  • înverig
  • ‑nverig
  • înverigam
  • ‑nverigam
  • înverigai
  • ‑nverigai
  • înverigasem
  • ‑nverigasem
a II-a (tu)
  • înverigi
  • ‑nverigi
(să)
  • înverigi
  • ‑nverigi
  • înverigai
  • ‑nverigai
  • înverigași
  • ‑nverigași
  • înverigaseși
  • ‑nverigaseși
a III-a (el, ea)
  • înveri
  • ‑nveri
(să)
  • înverige
  • ‑nverige
  • înveriga
  • ‑nveriga
  • înverigă
  • ‑nverigă
  • înverigase
  • ‑nverigase
plural I (noi)
  • înverigăm
  • ‑nverigăm
(să)
  • înverigăm
  • ‑nverigăm
  • înverigam
  • ‑nverigam
  • înverigarăm
  • ‑nverigarăm
  • înverigaserăm
  • ‑nverigaserăm
  • înverigasem
  • ‑nverigasem
a II-a (voi)
  • înverigați
  • ‑nverigați
(să)
  • înverigați
  • ‑nverigați
  • înverigați
  • ‑nverigați
  • înverigarăți
  • ‑nverigarăți
  • înverigaserăți
  • ‑nverigaserăți
  • înverigaseți
  • ‑nverigaseți
a III-a (ei, ele)
  • înveri
  • ‑nveri
(să)
  • înverige
  • ‑nverige
  • înverigau
  • ‑nverigau
  • înveriga
  • ‑nveriga
  • înverigaseră
  • ‑nverigaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înveriga înverigare înverigat

  • 1. rar A fixa într-o verigă, într-un belciug.
    exemple
    • Lanțul era înverigat solid. C. PETRESCU, Î. II 144.
      surse: DLRLC
    • diferențiere A fixa, a lega în verigi, în lanțuri.
      surse: DLRM
    • 1.1. Cu privire la uși:
      exemple
      • Apucă-te, zic, de muncă și nu umbla haimănind Și ușile unei, altei înverigînd și păzind. PANN, P. V. I 141.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • în- + verigă
    surse: DLRM