2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVENINÁRE, înveninări, s. f. Acțiunea de a (se) învenina și rezultatul ei; otrăvire. – V. învenina.

ÎNVENINÁRE, înveninări, s. f. Acțiunea de a (se) învenina și rezultatul ei; otrăvire. – V. învenina.

înveninare sf [At: DA ms / V: (reg) ~erin~ / Pl: ~nări / E: învenina] 1 Umplere de venin Si: înveninat1 (1). 2 Otrăvire cu venin Si: înveninat1 (2), (rar) înveninătură (1). 3 (Fig) Creare cuiva a unor neplăceri greu de suportat Si: înveninat1 (3). 4 (Fig) Umplere de supărare Si: înveninat1 (4). 5 (Pex) Încărcare a cuiva de invidie și ură Si: înveninat1 (5). 6 (Fig) Înrăutățire a unor relații Si: înveninat1 (6). 7 (Fig) Întărâtare. 8 Enervare.

ÎNVENINÁRE, înveninări, s. f. Acțiunea de a învenina și rezultatul ei; otrăvire.

ÎNVENINÁ, înveninez, vb. I. 1. Tranz. A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. 2. Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți. ♦ A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. – Lat. invenenare.

ÎNVENINÁ, înveninez, vb. I. 1. Tranz. A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. 2. Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți. ♦ A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. – Lat. invenenare.

învenina [At: PISCUPESCU, O. 42/13 / V: (reg) ~erina, ~vini~ / Pzi: ~nez, (înv) ~nin / E: în- + venin, cf lat invenenare] 1 vt A face ca ceva să devină otrăvitor din cauza veninului Si: a otrăvi, (reg) a înverunășa. 2-3 vtr (Fig) (A face să devină sau) a deveni neplăcut, greu de suportat Si: a (se) înrăutăți. 4-5 vtr (Fig) A (se) umple de supărare Si: a (se) înfuria. 6-7 vtr A (se) umple de invidie, de ură. 8-9 vtr Fig) A (se) umple de amărăciune Si: a (se) amărî, a (se) mâhni.

venina v [At: CM II, 311 / Pzi: ~nez, 3 și (îvr) veni / E: venin] 1 vt (Îvp) A inocula venin (1) într-un organism prin contactul cu o plantă sau prin mușcătura, respectiv, înțepătura unui animal. 2 vt (Îvp) A otrăvi cu venin (7). 3 (Înv) A face să devină otrăvitor. 4 (Înv; fig) A înrăutăți. 5 (Înv; fig) A face să devină greu de suportat. 6-7 vtr (Îvp; fig) A (se) supăra. 8-9 vtr (Înv; fig) A (se) mânia.

veninat, ~ă a [At: CORESI, EV. 202 / Pl: ~ați, ~e / E: venina] 1-3 (Îrg) Veninos (1-3). 4 (Fig; d. oameni) Rău. 5 (Fig; d. oameni) Dușmănos. 6 (Fig; d. manifestări, stări etc. ale oamenilor) Care trădează răutate. 7 (Fig; d. manifestări, stări etc. ale oamenilor) Care este determinat de răutate. 8 (Fig; d. manifestări, stări etc. ale oamenilor) Care este expresia dușmăniei, a urii. 9-10 (Îrg; d. lichide, substanțe etc.) Veninos (9-10). 11 (Înv; d. ființe) Otrăvit cu venin (7). 12 (D. răni; în descântece) Infectat. 13 (D. boli; în descântece) Care provoacă infecție.

ÎNVENINÁ, înveninez, vb. I. Tranz. 1. A omorî cu ajutorul veninului; a otrăvi. Teme-te de paserea dracului, căci n-o poți învenina... cunoaște otrava. SADOVEANU, D. P. 42. ♦ A vicia umplînd de venin, făcînd să conțină venin. În capătul pădurii ne așteaptă un balaor groaznic care înveninează văzduhul cu suflarea lui. POPESCU, B. II 17. ◊ Refl. Fig. Sînt bolnav de inimă și de ficat și, dacă mă turbură cineva, mi se înveninează sîngele. SADOVEANU, M. C. 18. 2. Fig. A face ca o situație să devină neplăcută, greu de suportat, plină de amărăciuni. Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. REBREANU, R. I 41. Aducere-aminte a celor doisprezece coconași îl supăra neîncetat și îi învenina toate plăcerile. NEGRUZZI, S. I 87. ♦ (Cu privire la persoane) A face să simtă chinuri sufletești; a amărî, a înrăi. Mereu mă înveninează și mă împunge că m-am măritat cu taică-tău. DUMITRIU, N. 42. – Variantă: veniná (ISPIRESCU, L. 396, PANN, P. V. I 122, PISCUPESCU, O. 42) vb. I.

VENINÁ vb. I v. învenina.

A ÎNVENINÁ ~éz tranz. 1) A face să se învenineze. 2) rar (substanțe, produse alimentare sau agricole etc.) A trata cu venin; a otrăvi. 3) fig. A umple de venin, de amărăciune; a otrăvi. 4) înv. A ucide cu venin; a otrăvi. /<lat. invenerare

A SE ÎNVENINÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se umple de venin; a deveni veninos. 2) fig. (despre situații, ambianțe etc.) A deveni insuportabil. /<lat. invenerare

înveninà v. 1. a da venin; 2. a lua venin. [Lat. VENENARE].

înveninéz v. tr. (d. venin, ca lat. venenare, d. venenum, venin; it. velenare, pv. cat. enverinar, fr. envenimer, sp. pg. envenenar). Daŭ venin, otrăvesc, intoxic: tutunu înveninează organizmu. Fig. Stric sufletu cu mincĭunĭ: demagogiĭ înveninează poporu. – Vechĭ și veninéz.

veninát, -néz, V. înveninez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învenináre s. f., g.-d. art. înveninắrii; pl. înveninắri

învenináre s. f., g.-d. art. înveninării; pl. înveninări

înveniná (a ~) vb., ind. prez. 3 învenineáză

înveniná vb., ind. prez. 1 sg. înveninéz, 3 sg. și pl. învenineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVENINÁRE s. v. otrăvire.

arată toate definițiile

Intrare: înveninare
înveninare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înveninare
  • ‑nveninare
  • înveninarea
  • ‑nveninarea
plural
  • înveninări
  • ‑nveninări
  • înveninările
  • ‑nveninările
genitiv-dativ singular
  • înveninări
  • ‑nveninări
  • înveninării
  • ‑nveninării
plural
  • înveninări
  • ‑nveninări
  • înveninărilor
  • ‑nveninărilor
vocativ singular
plural
Intrare: învenina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învenina
  • ‑nvenina
  • înveninare
  • ‑nveninare
  • înveninat
  • ‑nveninat
  • înveninatu‑
  • ‑nveninatu‑
  • înveninând
  • ‑nveninând
  • înveninându‑
  • ‑nveninându‑
singular plural
  • înveninea
  • ‑nveninea
  • înveninați
  • ‑nveninați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înveninez
  • ‑nveninez
(să)
  • înveninez
  • ‑nveninez
  • înveninam
  • ‑nveninam
  • înveninai
  • ‑nveninai
  • înveninasem
  • ‑nveninasem
a II-a (tu)
  • înveninezi
  • ‑nveninezi
(să)
  • înveninezi
  • ‑nveninezi
  • înveninai
  • ‑nveninai
  • înveninași
  • ‑nveninași
  • înveninaseși
  • ‑nveninaseși
a III-a (el, ea)
  • înveninea
  • ‑nveninea
(să)
  • învenineze
  • ‑nvenineze
  • învenina
  • ‑nvenina
  • învenină
  • ‑nvenină
  • înveninase
  • ‑nveninase
plural I (noi)
  • înveninăm
  • ‑nveninăm
(să)
  • înveninăm
  • ‑nveninăm
  • înveninam
  • ‑nveninam
  • înveninarăm
  • ‑nveninarăm
  • înveninaserăm
  • ‑nveninaserăm
  • înveninasem
  • ‑nveninasem
a II-a (voi)
  • înveninați
  • ‑nveninați
(să)
  • înveninați
  • ‑nveninați
  • înveninați
  • ‑nveninați
  • înveninarăți
  • ‑nveninarăți
  • înveninaserăți
  • ‑nveninaserăți
  • înveninaseți
  • ‑nveninaseți
a III-a (ei, ele)
  • înveninea
  • ‑nveninea
(să)
  • învenineze
  • ‑nvenineze
  • înveninau
  • ‑nveninau
  • învenina
  • ‑nvenina
  • înveninaseră
  • ‑nveninaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • venina
  • veninare
  • veninat
  • veninatu‑
  • veninând
  • veninându‑
singular plural
  • veninea
  • veninați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veninez
(să)
  • veninez
  • veninam
  • veninai
  • veninasem
a II-a (tu)
  • veninezi
(să)
  • veninezi
  • veninai
  • veninași
  • veninaseși
a III-a (el, ea)
  • veninea
(să)
  • venineze
  • venina
  • venină
  • veninase
plural I (noi)
  • veninăm
(să)
  • veninăm
  • veninam
  • veninarăm
  • veninaserăm
  • veninasem
a II-a (voi)
  • veninați
(să)
  • veninați
  • veninați
  • veninarăți
  • veninaserăți
  • veninaseți
a III-a (ei, ele)
  • veninea
(să)
  • venineze
  • veninau
  • venina
  • veninaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înveninare

  • 1. Acțiunea de a (se) învenina și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: otrăvire

etimologie:

  • vezi învenina
    surse: DEX '09 DEX '98

învenina înveninare înveninat venina veninat

  • 1. tranzitiv A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: otrăvi un exemplu
    exemple
    • Teme-te de paserea dracului, căci n-o poți învenina... cunoaște otrava. SADOVEANU, D. P. 42.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A vicia umplând de venin, făcând să conțină venin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • În capătul pădurii ne așteaptă un balaor groaznic care înveninează văzduhul cu suflarea lui. POPESCU, B. II 17.
        surse: DLRLC
      • reflexiv figurat Sînt bolnav de inimă și de ficat și, dacă mă turbură cineva, mi se înveninează sîngele. SADOVEANU, M. C. 18.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv figurat A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: înrăi înrăutăți 2 exemple
    exemple
    • Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. REBREANU, R. I 41.
      surse: DLRLC
    • Aducere-aminte a celor doisprezece coconași îl supăra neîncetat și îi învenina toate plăcerile. NEGRUZZI, S. I 87.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Mereu mă înveninează și mă împunge că m-am măritat cu taică-tău. DUMITRIU, N. 42.
        surse: DLRLC

etimologie: