2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învelici vt [At: MARIAN, O. II, 4 / Pzi: ~cesc / E: în- + bg величая] (Reg) 1 A binecuvânta. 2 A blestema.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

învelicí (învelicésc, învelicít), vb. – A înjura, a blasfemia. Origine incertă. După DAR, din bg. veličaja „a elogia”; însă explicația semantică nu este clară.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învelicí vb. IV (înv.) 1. a binecuvânta, a învrednici. 2. a meni rău (cuiva), a condamna, a blestema (pe cineva).

Intrare: învelicire
învelicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învelicire
  • ‑nvelicire
  • învelicirea
  • ‑nvelicirea
plural
  • înveliciri
  • ‑nveliciri
  • învelicirile
  • ‑nvelicirile
genitiv-dativ singular
  • înveliciri
  • ‑nveliciri
  • învelicirii
  • ‑nvelicirii
plural
  • înveliciri
  • ‑nveliciri
  • învelicirilor
  • ‑nvelicirilor
vocativ singular
plural
Intrare: învelici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învelici
  • ‑nvelici
  • învelicire
  • ‑nvelicire
  • învelicit
  • ‑nvelicit
  • învelicitu‑
  • ‑nvelicitu‑
  • învelicind
  • ‑nvelicind
  • învelicindu‑
  • ‑nvelicindu‑
singular plural
  • învelicește
  • ‑nvelicește
  • înveliciți
  • ‑nveliciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învelicesc
  • ‑nvelicesc
(să)
  • învelicesc
  • ‑nvelicesc
  • înveliceam
  • ‑nveliceam
  • învelicii
  • ‑nvelicii
  • învelicisem
  • ‑nvelicisem
a II-a (tu)
  • învelicești
  • ‑nvelicești
(să)
  • învelicești
  • ‑nvelicești
  • înveliceai
  • ‑nveliceai
  • înveliciși
  • ‑nveliciși
  • înveliciseși
  • ‑nveliciseși
a III-a (el, ea)
  • învelicește
  • ‑nvelicește
(să)
  • învelicească
  • ‑nvelicească
  • învelicea
  • ‑nvelicea
  • învelici
  • ‑nvelici
  • învelicise
  • ‑nvelicise
plural I (noi)
  • învelicim
  • ‑nvelicim
(să)
  • învelicim
  • ‑nvelicim
  • înveliceam
  • ‑nveliceam
  • învelicirăm
  • ‑nvelicirăm
  • înveliciserăm
  • ‑nveliciserăm
  • învelicisem
  • ‑nvelicisem
a II-a (voi)
  • înveliciți
  • ‑nveliciți
(să)
  • înveliciți
  • ‑nveliciți
  • înveliceați
  • ‑nveliceați
  • învelicirăți
  • ‑nvelicirăți
  • înveliciserăți
  • ‑nveliciserăți
  • înveliciseți
  • ‑nveliciseți
a III-a (ei, ele)
  • învelicesc
  • ‑nvelicesc
(să)
  • învelicească
  • ‑nvelicească
  • înveliceau
  • ‑nveliceau
  • învelici
  • ‑nvelici
  • înveliciseră
  • ‑nveliciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)