2 intrări

Articole pe această temă:

25 de definiții

ÎNVEDERÁT, -Ă, învederați, -te, adj. (Și adverbial) Care se poate vedea sau înțelege bine; vizibil, evident. – V. învedera.

ÎNVEDERÁT, -Ă, învederați, -te, adj. (Și adverbial) Care se poate vedea sau înțelege bine; vizibil, evident. – V. învedera.

ÎNVEDERÁT, -Ă, învederați, -te, adj. Care se poate vedea sau înțelege bine; vizibil, evident, neîndoios. Acolo... sînt ruinele încă învederate ale anticei cetăți. ODOBESCU, S. III 569. Nici un turc nu va avea voie a veni în Țara Romînească fără pricină învederată. BĂLCESCU, O. I 228. ◊ (Adverbial) Acea cuvîntare cadențată... a fost învederat cea dintîi producțiune a geniului omenesc. ODOBESCU, S. I 185.

învederát (vizibil, evident) (rar) adj. m., pl. învederáți; f. învederátă, pl. învederáte

învederát (vizibil, evident) adj. m., pl. învederáți; f. sg. învederátă, pl. învederáte

ÎNVEDERÁT adj. 1. v. clar. 2. v. evident.

învederat a. 1. ce se poate vedea cu ochii; 2. ce se poate înțelege cu mintea.

ÎNVEDERÁ, învederez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) face vizibil, clar, evident. ♦ Tranz. (Rar) A prezenta, a face cunoscut. – În + vedere.

ÎNVEDERÁ, învederez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) face vizibil, clar, evident. ♦ Tranz. (Rar) A prezenta, a face cunoscut. – În + vedere.

ÎNVEDERÁ, învederez, vb. I. 1. Tranz. A face să se înțeleagă bine, clar; a arăta în mod evident, a demonstra; a descoperi. Toate faptele lui învederau hotărîrea lui d-a rupe legătura cu turcii. BĂLCESCU, O. II 37. ◊ Refl. pas. Arătă îndată hîrtie, hîrtie prin care se învedera că bucățica aceea de grădină îi era vîndută lui. CAMILAR, N. I 22. Coșbuc e poet țăran... Aceasta se învederează mai ales prin comparație între creațiunea lui Coșbuc și creațiunea poeților noștri de azi, eminescieni. GHEREA, ST. CR. III 361. 2. (Rar) A prezenta, a face cunoscut. Neștiute... vor rămînea din nenorocire toate lucrările noastre... pre cît nu le vom învedera lumii subt o formă mai accesibilă. ODOBESCU, S. III 642. – Variantă: vederá (CONACHI, P. 41, HODOȘ, P. P. 214) vb. I.

VEDERÁ vb. I v. învedera.

învederá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 învedereáză

învederá vb., ind. prez. 1 sg. învederéz, 3 sg. și pl. învedereáză

vederá vb., ind. prez. 1 sg. vederéz, 3 sg. și pl. vedereáză

ÎNVEDERÁ vb. v. accentua, evidenția, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia.

ÎNVEDERÁ vb. tr., refl. a (se) face vizibil, evident, clar; a (se) releva. (< în- + vedere)

A ÎNVEDERÁ ~éz tranz. 1) A face să fie clar; a arăta în mod evident; a demonstra. Opera lui ~ează un talent veritabil. 2) rar (acțiuni sau rezultate ale acestora) A face să devină cunoscut; a aduce la cunoștință. /în + vedere

învederà v. a pune în vedere, a demonstra până la evidență.

învederéz v. tr. (d. vedere). L. V. Arăt, vădesc, scot în evidență. Adj. Învederat. Evident, vădit. – La Dos. și Con. ved-. V. real, aĭevea.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ÎNVEDERÁT adj. 1. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifést, (fig.) marcát. (Semne ~ de boală.) 2. evident, notoriu, patent, vădit, (fig.) patentát. (O hoție ~.)

învederá vb. v. ACCENTUA. EVIDENȚIA. ÎNTĂRI. MARCA. PUNCTA. RELEVA. RELIEFA. SUBLINIA.

vederá, vb. intranz. – v. videra („a lumina”).

vederá, vb. intranz. – v. videra.

Intrare: învedera
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) învedera învederare învederat învederând singular plural
învederea învederați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) învederez (să) învederez învederam învederai învederasem
a II-a (tu) învederezi (să) învederezi învederai învederași învederaseși
a III-a (el, ea) învederea (să) învedereze învedera învederă învederase
plural I (noi) învederăm (să) învederăm învederam învederarăm învederaserăm, învederasem*
a II-a (voi) învederați (să) învederați învederați învederarăți învederaserăți, învederaseți*
a III-a (ei, ele) învederea (să) învedereze învederau învedera învederaseră
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) vedera vederare vederat vederând singular plural
vederea vederați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vederez (să) vederez vederam vederai vederasem
a II-a (tu) vederezi (să) vederezi vederai vederași vederaseși
a III-a (el, ea) vederea (să) vedereze vedera vederă vederase
plural I (noi) vederăm (să) vederăm vederam vederarăm vederaserăm, vederasem*
a II-a (voi) vederați (să) vederați vederați vederarăți vederaserăți, vederaseți*
a III-a (ei, ele) vederea (să) vedereze vederau vedera vederaseră
Intrare: învederat
învederat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular învederat învederatul învedera învederata
plural învederați învederații învederate învederatele
genitiv-dativ singular învederat învederatului învederate învederatei
plural învederați învederaților învederate învederatelor
vocativ singular
plural
vederat adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vederat vederatul vedera vederata
plural vederați vederații vederate vederatele
genitiv-dativ singular vederat vederatului vederate vederatei
plural vederați vederaților vederate vederatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

învederat vederat

  • 1. adverbial Care se poate vedea sau înțelege bine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clar evident neîndoios vizibil 3 exemple
    exemple
    • Acolo... sînt ruinele încă învederate ale anticei cetăți. ODOBESCU, S. III 569.
      surse: DLRLC
    • Nici un turc nu va avea voie a veni în Țara Romînească fără pricină învederată. BĂLCESCU, O. I 228.
      surse: DLRLC
    • adverbial Acea cuvîntare cadențată... a fost învederat cea dintîi producțiune a geniului omenesc. ODOBESCU, S. I 185.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi învedera
    surse: DEX '09 DEX '98

învedera vederare vedera

  • 1. tranzitiv reflexiv livresc A (se) face vizibil, clar, evident.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: arăta demonstra descoperi releva 3 exemple
    exemple
    • Toate faptele lui învederau hotărîrea lui d-a rupe legătura cu turcii. BĂLCESCU, O. II 37.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Arătă îndată hîrtie, hîrtie prin care se învedera că bucățica aceea de grădină îi era vîndută lui. CAMILAR, N. I 22.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Coșbuc e poet țăran... Aceasta se învederează mai ales prin comparație între creațiunea lui Coșbuc și creațiunea poeților noștri de azi, eminescieni. GHEREA, ST. CR. III 361.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A face cunoscut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: prezenta un exemplu
    exemple
    • Neștiute... vor rămînea din nenorocire toate lucrările noastre... pre cît nu le vom învedera lumii subt o formă mai accesibilă. ODOBESCU, S. III 642.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + vedere
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00