opțiuni
  • info

12 definiții pentru învălura

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂLURA, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a agita. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. – În + valuri (pl. lui val).

ÎNVĂLURA, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a agita. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. – În + valuri (pl. lui val).

învălura [At: REV. CRIT. I, 171 / Pzi: ~rez / E: în + valuri] 1 vt A mișca în valuri Si: a agita, a ondula. 2-3 vri A face valuri. 4 vr (Fig) a se revărsa.

ÎNVĂLURA, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a frămînta, a agita. Grîul... ajungea la genunchi. În răstimpuri trecea prin el cîte o adiere de vînt, învălurîndu-l ca pe un lac de smarald. SANDU-ALDEA, U. P. 57. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. Apa se învălura ușor. ▭ Holda verde se legăna ușor în bătaia vîntului, învălura, susura, avea o mlădiere de apă. SANDU-ALDEA, D. N. 18. – Variantă: văluri (PĂSCULESCU, L. P. 18) vb. IV.

A ÎNVĂLURA ~ez tranz. 1) A face să se învălureze; a ondula. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a împresura; a învălui; a înfășura; a cotropi; a cuprinde. /în + valuri

A SE ÎNVĂLURA pers. 3 se ~ează intranz. (despre ape) A se mișca în valuri; a se ondula. /în + valuri

văluri v vz vălura

VĂLURI vb. IV v. învălura.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învălura (a ~) vb., ind. prez. 3 învălurează, imperf. 3 pl. învălurau; conj. prez. 3 să învălureze

învălura (a ~) vb., ind. prez. 3 învălurează

învălura vb., ind. prez. 1 sg. învălurez, 3 sg. și pl. învălurează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVĂLURA vb. v. undui.

ÎNVĂLURA vb. a (se) ondula, a (se) undui. (Suprafața apei se ~.)

Intrare: învălura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învălura
  • ‑nvălura
  • învălurare
  • ‑nvălurare
  • învălurat
  • ‑nvălurat
  • învăluratu‑
  • ‑nvăluratu‑
  • învălurând
  • ‑nvălurând
  • învălurându‑
  • ‑nvălurându‑
 singular plural
  • învălurează
  • ‑nvălurează
  • învălurați
  • ‑nvălurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învălurez
  • ‑nvălurez
 (să)
  • învălurez
  • ‑nvălurez
  • învăluram
  • ‑nvăluram
  • învălurai
  • ‑nvălurai
  • învălurasem
  • ‑nvălurasem
a II-a (tu)
  • învălurezi
  • ‑nvălurezi
 (să)
  • învălurezi
  • ‑nvălurezi
  • învălurai
  • ‑nvălurai
  • învălurași
  • ‑nvălurași
  • învăluraseși
  • ‑nvăluraseși
a III-a (el, ea)
  • învălurează
  • ‑nvălurează
 (să)
  • învălureze
  • ‑nvălureze
  • învălura
  • ‑nvălura
  • învălură
  • ‑nvălură
  • învălurase
  • ‑nvălurase
plural I (noi)
  • învălurăm
  • ‑nvălurăm
 (să)
  • învălurăm
  • ‑nvălurăm
  • învăluram
  • ‑nvăluram
  • învălurarăm
  • ‑nvălurarăm
  • învăluraserăm
  • ‑nvăluraserăm
  • învălurasem
  • ‑nvălurasem
a II-a (voi)
  • învălurați
  • ‑nvălurați
 (să)
  • învălurați
  • ‑nvălurați
  • învălurați
  • ‑nvălurați
  • învălurarăți
  • ‑nvălurarăți
  • învăluraserăți
  • ‑nvăluraserăți
  • învăluraseți
  • ‑nvăluraseți
a III-a (ei, ele)
  • învălurează
  • ‑nvălurează
 (să)
  • învălureze
  • ‑nvălureze
  • învălurau
  • ‑nvălurau
  • învălurară
  • ‑nvălurară
  • învăluraseră
  • ‑nvăluraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văluri
  • vălurire
  • vălurit
  • văluritu‑
  • vălurind
  • vălurindu‑
 singular plural
  • vălurește
  • văluriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văluresc
 (să)
  • văluresc
  • văluream
  • vălurii
  • vălurisem
a II-a (tu)
  • vălurești
 (să)
  • vălurești
  • vălureai
  • văluriși
  • văluriseși
a III-a (el, ea)
  • vălurește
 (să)
  • vălurească
  • vălurea
  • văluri
  • vălurise
plural I (noi)
  • vălurim
 (să)
  • vălurim
  • văluream
  • vălurirăm
  • văluriserăm
  • vălurisem
a II-a (voi)
  • văluriți
 (să)
  • văluriți
  • vălureați
  • vălurirăți
  • văluriserăți
  • văluriseți
a III-a (ei, ele)
  • văluresc
 (să)
  • vălurească
  • vălureau
  • văluriră
  • văluriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învălura, învălurezverb

  • 1. A mișca în valuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: agita frământa ondula undui
    • format_quote Grîul... ajungea la genunchi. În răstimpuri trecea prin el cîte o adiere de vînt, învălurîndu-l ca pe un lac de smarald. SANDU-ALDEA, U. P. 57. DLRLC
    • 1.1. reflexiv intranzitiv A face valuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Apa se învălura ușor. DLRLC
      • format_quote Holda verde se legăna ușor în bătaia vîntului, învălura, susura, avea o mlădiere de apă. SANDU-ALDEA, D. N. 18. DLRLC
  • 2. figurat A cuprinde din toate părțile. NODEX
    sinonime: cotropi cuprinde împresura înfășura învălui
etimologie:
  • În + valuri (pluralul lui val). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.