învălmășa v vz învălmăși

învălmășat², ~ă a vz învălmășit²

învălmășat¹ sn vz învălmășit¹

învălmăși [At: DELAVRANCEA, ap. CADE / V: (reg; cscj) ~șa / Pzi: ~șesc / E: ns cf valma, vălmășag] 1-2 vtr A (se) amesteca de-a valma. 3-4 vtr A (se) arunca la întâmplare, în dezordine. 5 vr (Rar; fig) A se zăpăci. 6 vt (Înv; fig) A corupe.

învălmășit², ~ă a [At: PANN, P. V. III, 132/30 / V: (rar) ~șat / E: învălmăși] 1 Amestecat de-a valma Si: îngrămădit, răscolit. 2 Aruncat în dezordine. 3 (Fig; d. oameni) Zăpăcit. 4 (Fig; d. oameni) Dezorientat. 5 (Fig; d. situații, probleme) Confuz. 6 (D. o persoană) Pierdut în mulțime.

învălmășit¹ sn [At: DAms / V: ~șat / Pl: ~uri / E: învălmăși] 1 Învălmășeală (1). 2 Învălmășire (2). 3 (Șfg) Încurcătură. 4 Confuzie.

vălmășeală sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: vălmăși + -eală] 1 (Pop) Învălmășeală. 2 Derută (1). 3 Zăpăceală. 4 (Mol; d. suprafețe de pământ; îla) La ~ Stăpânit și exploatat în comun.

vălmăși [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~ăci, ~ăji / Pzi: ~șesc / E: vălmășag cf vălătuci] 1-2 vtr (Pop) A (se) amesteca în dezordine Si: a (se) învălmăși. 3 vt (Îvr) A stânjeni. 4 vt (Îvr) A perturba. 5-6 vtr A (se) încurca. 7-8 vtr A (se) dezorienta. 9-10 vtr A (se) zăpăci. 11 vt (Reg; îf vălmăci; csnp) A cuprinde din toate părțile Si: a învălui.

ÎNVĂLMĂȘI, învălmășesc, vb. IV. 1. Tranz. A amesteca de-a valma, a pune în dezordine, a arunca claie peste grămadă. Măgdălina învălmăși cărțile, le aruncă în sită și împinse sita subt divan. SADOVEANU, Z. C. 210. Vifornițele suflă pe-ntinderi înghețate, Învălmășind ca ceața perdele de zăpadă. D. BOTEZ, F. S. 75. Îi învălmăși și îi puse pe fugă. ISPIRESCU, M. V. 59. ◊ Refl. Fig. Amintiri tulburi i se învălmășeau în minte. SADOVEANU, O. IV 361. 2. Refl. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. Prin mintea-i înfierbîntată i se învălmășea în fugă imaginări însîngerate. BART, S. M. 73. Moțoc... se învălmășea în vorbă. NEGRUZZI, S. I 153. – Variantă: vălmăși (PISCUPESCU, O. 1) vb. IV.

ÎNVĂLMĂȘIT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Amestecat, aruncat de-a valma, în neorînduială, în dezordine; îngrămădit, îmbulzit. Lăstunii din ajun făceau în jurul turlei bisericii aceleași cercuri, aceleași săgetări învălmășite. SADOVEANU, O. VII 208. La marginea satului începea coasta lină cu sute de parcele... învălmășite și încurcate. REBREANU, I. 51. ♦ (Despre obiecte) Dezordonat, răvășit. Ghemuită într-un ungher al iatacului, cu straiul învălmășit pe ea și boțit. SADOVEANU, D. P. 99. 2. Fig. (Despre oameni, p. ext. despre gînduri, minte) Zăpăcit, tulburat, buimăcit, încurcat, dezorientat, confuz. Gînduri învălmășite îi năvăleau năprasnic la porțile minții. VLAHUȚĂ, O. A. 123. Capii umblau învălmășiți, fără să știe ce să facă. BĂLCESCU, O. II 118. ◊ (Adverbial) Mintea-mi arde-nvălmășită. VLAHUȚĂ, P. 83. Acest răvaș e pentru tine, zise Iliescu învălmășit. NEGRUZZI, S. I 22. – Variante: învălmășat, -ă (SADOVEANU, O. VI 29, ODOBESCU, S. II 6), vălmășit, -ă (BENIUC, V. 79, MACEDONSKI, O. III 48) adj.^[1] modificată

VĂLMĂȘI vb. IV v. învălmăși.

VĂLMĂȘIT, -Ă adj. v. învălmășit.

A SE ÎNVĂLMĂȘI mă ~esc intranz. A se amesteca de-a valma; a se îngrămădi în neorânduială. /în + vălmășag

A ÎNVĂLMĂȘI ~esc tranz. A face să se învălmășească. /în + vălmășag

învălmășì v. a se încurca rău: toți se răstoarnă și se învălmășesc; Bot. fig. se învălmășia în vorbă NEGR. [V. valmeș].

învălmășit a. foarte confuz: mintea ’mi arde ’nvălmășită.

învălmășésc v. tr. (d. de-a valma). Amestec, pun în dezordine. V. refl. Mă amestec: toată lumea se învălmășea în pĭață. Fig. Mă încurc, mă zăpăcesc: se învălmășea în vorbă. – Și vălm-. V. învrășulesc.

învălmășít, -ă adj. Amestecat în grămadă. – Și vălm-

vălmășeală, -ésc, V. învălm-.

învălmăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășesc, 3 sg. învălmășește, imperf. 1 învălmășeam; conj. prez. 1 sg. să învălmășesc, 3 să învălmășească

învălmăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășesc, imperf. 3 sg. învălmășea; conj. prez. 3 să învălmășească

învălmăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășesc, imperf. 3 sg. învălmășea; conj. prez. 3 sg. și pl. învălmășească

învălmășit adj. m., pl. învălmășiți; f. sg. învălmășită, pl. învălmășite

învălmăși (conj. învălmășească)

învălmășesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp., -șind ger., -șitor adj. v.

ÎNVĂLMĂȘI vb. (pop.) a (se) vălmăși. (A ~ lucrurile la întâmplare.)

ÎNVĂLMĂȘI vb. (pop.) a (se) vălmăși. (A ~ lucrurile la întîmplare.)