14 definiții pentru învălătuci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ghem1, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci. 2. Tranz. A construi un perete din vălătuci. – În + vălătuc.

ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ghem1, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci. 2. Tranz. A construi un perete din vălătuci. – În + vălătuc.

învălătuci [At: N. COSTIN, ap. GCR. II, 9/33 / Pzi: ~cesc / E: în- + vălătuc] 1-4 vtr A (se) face (ghem sau) sul Si: a (se) înfășură, a (se ) încolăci. 5 vt A construi un perete din vălătuci. 6 vr (Reg) A se împiedica în mers.

ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, vb. IV. Tranz. A înfășura, a încolăci; a face ghem, sul, vălătuc. Ce zici dumneata de asta? a urmat ea scuturîndu-și zulufii învălătuciți în hîrtie. SADOVEANU, N. F. 138. Apucă pe Păunaș adormit, îl învălătuci în scutece și în șorț. GALACTION, O. I 165. Învălătucește struna pe deget și o face ghemușor. SEVASTOS, N. 5. ◊ Refl. Fig. Acum norii de fum negru... se învălătuceau înălțîndu-se pînă se topeau iar în văzduhul gălbui și tulbure. CAMIL PETRESCU, O. II 228.

A ÎNVĂLĂTUCÍ ~ésc tranz. 1) A face să se învălătucească; a înfășura; a încolăci. 2) A înveli de jur împrejur; a înfășura. /în + vălătuc

A SE ÎNVĂLĂTUCÍ mă ~ésc intranz. 1) A se fixa prin mișcare de rotație (în jurul unui obiect); a se înfășura; a se încolătăci. 2) A se face vălătuc. /în + vălătuc

ÎNVĂLĂTUCI vb. (Mold.) A înfășură. Trii peri din cosița-i zmulgîndu-i, unul la grumazi, altul la brațe, iar al triilea la mijloc îm[i] învălătuci. CANTEMIR, IST. ◊ Fig. Săracul, învălătucit de grijă și de primejdii. NCCD, 30S; cf. N. COSTIN; NCCD, 355. ♦ A încurca, a împiedica. Picioarele a fugi se împiadecă și în toate ierbșoarele se învălătucesc. CANTEMIR, IST. ◊ Fig. Istoria din sine chiară și curată iaste, însă cu tîlcurile ... mai mult înnecîndu-să si invălătucindu-să ... slobod să umble... nu va putea. CANTEMIR, HR. Etimologie: pref. în- + vălătuc + suf. -i. Vezi și învălătucit, învălătucitură.

învălătucì v. a rostogoli cu vălătucul, a face val, a înfășură.

învălătucésc v. tr. (d. vălătuc). Fac vălătuc, răsucesc, învîrtesc: a învălătuci un covor, o foaĭe de hîrtie, o frunză. Înfășor: a învălătuci o curea pe un băț. Înfășor, învelesc, acoper într’un vălătuc: a învălătuci o stofă într’o hîrtie. V. vălătucesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învălătucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălătucésc, imperf. 3 sg. învălătuceá; conj. prez. 3 învălătuceáscă

învălătucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălătucésc, imperf. 3 sg. învălătuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. învălătuceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVĂLĂTUCÍ vb. v. încolăci.

ÎNVĂLĂTUCI vb. a (se) ghemui, a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (S-a ~ în jurul...)

A învălătuci ≠ a dezvălătuci

A se învălătuci ≠ a se dezvălătuci

Intrare: învălătuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învălătuci
  • ‑nvălătuci
  • învălătucire
  • ‑nvălătucire
  • învălătucit
  • ‑nvălătucit
  • învălătucitu‑
  • ‑nvălătucitu‑
  • învălătucind
  • ‑nvălătucind
  • învălătucindu‑
  • ‑nvălătucindu‑
singular plural
  • învălătucește
  • ‑nvălătucește
  • învălătuciți
  • ‑nvălătuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învălătucesc
  • ‑nvălătucesc
(să)
  • învălătucesc
  • ‑nvălătucesc
  • învălătuceam
  • ‑nvălătuceam
  • învălătucii
  • ‑nvălătucii
  • învălătucisem
  • ‑nvălătucisem
a II-a (tu)
  • învălătucești
  • ‑nvălătucești
(să)
  • învălătucești
  • ‑nvălătucești
  • învălătuceai
  • ‑nvălătuceai
  • învălătuciși
  • ‑nvălătuciși
  • învălătuciseși
  • ‑nvălătuciseși
a III-a (el, ea)
  • învălătucește
  • ‑nvălătucește
(să)
  • învălătucească
  • ‑nvălătucească
  • învălătucea
  • ‑nvălătucea
  • învălătuci
  • ‑nvălătuci
  • învălătucise
  • ‑nvălătucise
plural I (noi)
  • învălătucim
  • ‑nvălătucim
(să)
  • învălătucim
  • ‑nvălătucim
  • învălătuceam
  • ‑nvălătuceam
  • învălătucirăm
  • ‑nvălătucirăm
  • învălătuciserăm
  • ‑nvălătuciserăm
  • învălătucisem
  • ‑nvălătucisem
a II-a (voi)
  • învălătuciți
  • ‑nvălătuciți
(să)
  • învălătuciți
  • ‑nvălătuciți
  • învălătuceați
  • ‑nvălătuceați
  • învălătucirăți
  • ‑nvălătucirăți
  • învălătuciserăți
  • ‑nvălătuciserăți
  • învălătuciseți
  • ‑nvălătuciseți
a III-a (ei, ele)
  • învălătucesc
  • ‑nvălătucesc
(să)
  • învălătucească
  • ‑nvălătucească
  • învălătuceau
  • ‑nvălătuceau
  • învălătuci
  • ‑nvălătuci
  • învălătuciseră
  • ‑nvălătuciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învălătuci învălătucire învălătucit

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face ghem, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încolăci înfășura antonime: dezvălătuci attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ce zici dumneata de asta? a urmat ea scuturîndu-și zulufii învălătuciți în hîrtie. SADOVEANU, N. F. 138.
      surse: DLRLC
    • Apucă pe Păunaș adormit, îl învălătuci în scutece și în șorț. GALACTION, O. I 165.
      surse: DLRLC
    • Învălătucește struna pe deget și o face ghemușor. SEVASTOS, N. 5.
      surse: DLRLC
    • figurat Acum norii de fum negru... se învălătuceau înălțîndu-se pînă se topeau iar în văzduhul gălbui și tulbure. CAMIL PETRESCU, O. II 228.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A construi un perete din vălătuci.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • În + vălătuc
    surse: DEX '09 DEX '98