2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învîrfuĭésc, V. vîrfuĭesc.

vîrfuĭésc v. tr. (d. vîrf). Fac să aĭbă vîrf, pun ca să se facă vîrf: a vîrfui o baniță (a o încărca cît se poate), a vîrfui o claĭe de fîn. – Și înv-: un car învîrfuit (Munt. vest. CL. 1910, 4, 434).

Intrare: învârfuit
învârfuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învârfuit
  • ‑nvârfuit
  • învârfuitul
  • învârfuitu‑
  • ‑nvârfuitul
  • ‑nvârfuitu‑
  • învârfui
  • ‑nvârfui
  • învârfuita
  • ‑nvârfuita
plural
  • învârfuiți
  • ‑nvârfuiți
  • învârfuiții
  • ‑nvârfuiții
  • învârfuite
  • ‑nvârfuite
  • învârfuitele
  • ‑nvârfuitele
genitiv-dativ singular
  • învârfuit
  • ‑nvârfuit
  • învârfuitului
  • ‑nvârfuitului
  • învârfuite
  • ‑nvârfuite
  • învârfuitei
  • ‑nvârfuitei
plural
  • învârfuiți
  • ‑nvârfuiți
  • învârfuiților
  • ‑nvârfuiților
  • învârfuite
  • ‑nvârfuite
  • învârfuitelor
  • ‑nvârfuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: învârfui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învârfui
  • ‑nvârfui
  • învârfuire
  • ‑nvârfuire
  • învârfuit
  • ‑nvârfuit
  • învârfuitu‑
  • ‑nvârfuitu‑
  • învârfuind
  • ‑nvârfuind
  • învârfuindu‑
  • ‑nvârfuindu‑
singular plural
  • învârfuiește
  • ‑nvârfuiește
  • învârfuiți
  • ‑nvârfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învârfuiesc
  • ‑nvârfuiesc
(să)
  • învârfuiesc
  • ‑nvârfuiesc
  • învârfuiam
  • ‑nvârfuiam
  • învârfuii
  • ‑nvârfuii
  • învârfuisem
  • ‑nvârfuisem
a II-a (tu)
  • învârfuiești
  • ‑nvârfuiești
(să)
  • învârfuiești
  • ‑nvârfuiești
  • învârfuiai
  • ‑nvârfuiai
  • învârfuiși
  • ‑nvârfuiși
  • învârfuiseși
  • ‑nvârfuiseși
a III-a (el, ea)
  • învârfuiește
  • ‑nvârfuiește
(să)
  • învârfuiască
  • ‑nvârfuiască
  • învârfuia
  • ‑nvârfuia
  • învârfui
  • ‑nvârfui
  • învârfuise
  • ‑nvârfuise
plural I (noi)
  • învârfuim
  • ‑nvârfuim
(să)
  • învârfuim
  • ‑nvârfuim
  • învârfuiam
  • ‑nvârfuiam
  • învârfuirăm
  • ‑nvârfuirăm
  • învârfuiserăm
  • ‑nvârfuiserăm
  • învârfuisem
  • ‑nvârfuisem
a II-a (voi)
  • învârfuiți
  • ‑nvârfuiți
(să)
  • învârfuiți
  • ‑nvârfuiți
  • învârfuiați
  • ‑nvârfuiați
  • învârfuirăți
  • ‑nvârfuirăți
  • învârfuiserăți
  • ‑nvârfuiserăți
  • învârfuiseți
  • ‑nvârfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • învârfuiesc
  • ‑nvârfuiesc
(să)
  • învârfuiască
  • ‑nvârfuiască
  • învârfuiau
  • ‑nvârfuiau
  • învârfui
  • ‑nvârfui
  • învârfuiseră
  • ‑nvârfuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)