2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învâlvora vtr [At: LUNGIANU, ap. CADE / Pzi: ~rez / E: în- + vâlvoare] 1-2 A (se) aprinde cu vâlvătăi Cf a (se) învâlvăta.

ÎNVÎLVORÁ, învîlvorez, vb. I. Refl. A se aprinde, a arde cu flăcări mari și agitate. Doamna Vorvoreanu se uită în bezna de afară, în miezul căreia se învîlvora incendiul de la Vladomira. DUMITRIU, N. 52. ◊ Fig. Depărtările se învîlvorau. CAMILAR, T. 125.

ÎNVÎLVORÁRE, învîlvorări, s. f. Acțiunea de a se învîlvora și rezultatul ei; ardere cu flăcări mari. (Fig.) Era o pasăre îndrăzneață și venea dinspre munți, pe învîlvorările amurgului. CAMILAR, TEM. 131.

A SE ÎNVÂLVORÁ pers. 3 se ~eáză intranz. pop. A fi cuprins de vâlvoare; a arde cu pară mare; a pălălăi. /în + vâlvoare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învâlvorá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 învâlvoreáză

învâlvorá vb., ind. prez. 3 sg. învâlvoreáză

Intrare: învâlvorare
învâlvorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învâlvorare
  • ‑nvâlvorare
  • învâlvorarea
  • ‑nvâlvorarea
plural
  • învâlvorări
  • ‑nvâlvorări
  • învâlvorările
  • ‑nvâlvorările
genitiv-dativ singular
  • învâlvorări
  • ‑nvâlvorări
  • învâlvorării
  • ‑nvâlvorării
plural
  • învâlvorări
  • ‑nvâlvorări
  • învâlvorărilor
  • ‑nvâlvorărilor
vocativ singular
plural
Intrare: învâlvora
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învâlvora
  • ‑nvâlvora
  • învâlvorare
  • ‑nvâlvorare
  • învâlvorat
  • ‑nvâlvorat
  • învâlvoratu‑
  • ‑nvâlvoratu‑
  • învâlvorând
  • ‑nvâlvorând
  • învâlvorându‑
  • ‑nvâlvorându‑
singular plural
  • învâlvorea
  • ‑nvâlvorea
  • învâlvorați
  • ‑nvâlvorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învâlvorez
  • ‑nvâlvorez
(să)
  • învâlvorez
  • ‑nvâlvorez
  • învâlvoram
  • ‑nvâlvoram
  • învâlvorai
  • ‑nvâlvorai
  • învâlvorasem
  • ‑nvâlvorasem
a II-a (tu)
  • învâlvorezi
  • ‑nvâlvorezi
(să)
  • învâlvorezi
  • ‑nvâlvorezi
  • învâlvorai
  • ‑nvâlvorai
  • învâlvorași
  • ‑nvâlvorași
  • învâlvoraseși
  • ‑nvâlvoraseși
a III-a (el, ea)
  • învâlvorea
  • ‑nvâlvorea
(să)
  • învâlvoreze
  • ‑nvâlvoreze
  • învâlvora
  • ‑nvâlvora
  • învâlvoră
  • ‑nvâlvoră
  • învâlvorase
  • ‑nvâlvorase
plural I (noi)
  • învâlvorăm
  • ‑nvâlvorăm
(să)
  • învâlvorăm
  • ‑nvâlvorăm
  • învâlvoram
  • ‑nvâlvoram
  • învâlvorarăm
  • ‑nvâlvorarăm
  • învâlvoraserăm
  • ‑nvâlvoraserăm
  • învâlvorasem
  • ‑nvâlvorasem
a II-a (voi)
  • învâlvorați
  • ‑nvâlvorați
(să)
  • învâlvorați
  • ‑nvâlvorați
  • învâlvorați
  • ‑nvâlvorați
  • învâlvorarăți
  • ‑nvâlvorarăți
  • învâlvoraserăți
  • ‑nvâlvoraserăți
  • învâlvoraseți
  • ‑nvâlvoraseți
a III-a (ei, ele)
  • învâlvorea
  • ‑nvâlvorea
(să)
  • învâlvoreze
  • ‑nvâlvoreze
  • învâlvorau
  • ‑nvâlvorau
  • învâlvora
  • ‑nvâlvora
  • învâlvoraseră
  • ‑nvâlvoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învâlvorare

  • 1. Acțiunea de a se învâlvora și rezultatul ei; ardere cu flăcări mari.
    surse: DLRLC sinonime: ardere attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Era o pasăre îndrăzneață și venea dinspre munți, pe învîlvorările amurgului. CAMILAR, TEM. 131.
      surse: DLRLC

etimologie:

învâlvora învâlvorare

  • 1. A se aprinde, a arde cu flăcări mari și agitate.
    exemple
    • Doamna Vorvoreanu se uită în bezna de afară, în miezul căreia se învîlvora incendiul de la Vladomira. DUMITRIU, N. 52.
      surse: DLRLC
    • figurat Depărtările se învîlvorau. CAMILAR, T. 125.
      surse: DLRLC

etimologie: