2 definiții pentru întunecător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întunecător, ~oare a [At: POP, ap. GCR. II, 299 / Pl: ~i, ~oare / E: întuneca + -(ă)tor] 1 Care întunecă (1). 2 Care ia vederea. 3 (Fig) Care tulbură mintea. 4 (Fig) Care eclipsează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întunecătór adj. m., pl. întunecătóri; f. sg. și pl. întunecătoáre

Intrare: întunecător
întunecător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întunecător
  • ‑ntunecător
  • întunecătorul
  • întunecătoru‑
  • ‑ntunecătorul
  • ‑ntunecătoru‑
  • întunecătoare
  • ‑ntunecătoare
  • întunecătoarea
  • ‑ntunecătoarea
plural
  • întunecători
  • ‑ntunecători
  • întunecătorii
  • ‑ntunecătorii
  • întunecătoare
  • ‑ntunecătoare
  • întunecătoarele
  • ‑ntunecătoarele
genitiv-dativ singular
  • întunecător
  • ‑ntunecător
  • întunecătorului
  • ‑ntunecătorului
  • întunecătoare
  • ‑ntunecătoare
  • întunecătoarei
  • ‑ntunecătoarei
plural
  • întunecători
  • ‑ntunecători
  • întunecătorilor
  • ‑ntunecătorilor
  • întunecătoare
  • ‑ntunecătoare
  • întunecătoarelor
  • ‑ntunecătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)