2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTROLOCÁRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) întroloca și rezultatul ei. [Var.: întrulocáre, întorlocáre s. f.] – V. întroloca.

ÎNTROLOCÁRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) întroloca și rezultatul ei. [Var.: întrulocáre, întorlocáre s. f.] – V. întroloca.

întrolocare sf [At: ODOBESCU, S. X, 534 / V: ~torl~, ~torlocire, ~tornoc~, ~luc~, ~rul~, ~ruluc~, ~turl~, ~turluc~ / Pl: ~cări / E: întroloca] (Reg) 1 Strângere la un loc Si: întrunire, reunire. 2 Formare. 3 Însoțire. 4 (Spc) Începere a unei relații de dragoste cu cineva. 5 (Fig) Relație sexuală cu cineva. 6 Situare în același loc Si: întâlnire. 7 Unire. 8 Amestecare. 9 Înglobare. 10 Îngăimare.

ÎNTROLOCÁRE s. f. (Regional) Acțiunea de a se întroloca și rezultatul ei; împreunare, întrunire, întîlnire. Găsind pe frate-său la locul de întrolocare, se îmbrățișară. ISPIRESCU, L. 224. – Variantă: întrulocáre (ODOBESCU, S. II 534) s. f.

întrolocare f. întrunire: întrolocările fărtaților și suratelor ISP.

ÎNTORLOCÁ vb. I v. întroloca.

ÎNTORLOCÁRE s. f. v. întrolocare.

ÎNTORLOCÁRE s. f. v. întrolocare.

ÎNTROLOCÁ, întrolóc, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni. 2. Tranz. și refl. A (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba. 3. Tranz. A uni; a împerechea. [Var.: întrulocá, întorlocá vb. I] – Din într-un loc.

ÎNTRULOCÁ vb. I v. întroloca.

ÎNTRULOCÁRE s. f. v. întrolocare.

ÎNTRULOCÁRE s. f. v. întrolocare.

întorlocare sf vz întrolocare

întroloca [At: CANTEMIR, IST. 109 / V: ~torl~, ~torno~, ~luca, -rul-, -ruluca, ~turl~, ~turluca, (cscj) ~torloci / Pzi: întroloc / E: într-un loc] (Reg) 1-2 vtr A (se) strânge la un loc Si: a (se) reuni, a (se) întruni. 3-4 vtr A (se) forma. 5 vt A însoți. 6 vr (Spc) A începe o relație de dragoste cu cineva. 7 vr (Fig) A avea o relație sexuală cu cineva. 8 vt A uni. 9 vt A amesteca. 10 vt A îngloba. 11 vr A se găsi în același loc Si: a se întâlni. 12 vt (D. cuvinte) A îngăima.

întrulocare sf vz întrolocare

ÎNTROLOCÁ, întrolóc, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni. 2. Tranz. și refl. A (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba. 3. Tranz. (Rar) A uni; a împerechea. [Var.: întrulocá, întorlocá vb. I] – Din într-un loc.

ÎNTROLOCÁ, întrolóc, vb. I. (Regional) 1. Refl. A se împreuna, a se aduna, a se strînge la un loc. Se întrolocară toți cu totul și făcură o nuntă d-alea împărăteștile. ISPIRESCU, L. 400. 2. Tranz. (Rar) A însoți, a întovărăși. Șăgile noastre... întrolocate de reflecții filozofice. RUSSO, S. 28. – Variante: întrulocá, întorlocá (RUSSO, S. 91) vb. I.

A SE ÎNTROLOCÁ mă întrolóc intranz. pop. 1) A se strânge laolaltă; a se aduna la un loc; a se întruni. 2) fam. (despre persoana de sex opus) A se uni (din nou) într-o familie. /Din într-un loc

A ÎNTROLOCÁ întorlóc tranz. pop. A face să se întroloace; a întruni. /Din într-un loc

ÎNTROLOCA vb. (Mold.) A uni, a aduna. (Fig.) Sufletele și inimile a se întroloca și a se împreuna . . . poftește. CANTEMIR, IST. Etimologie: întruloc + suf. -a. Vezi și neîntrulocat.

întrolocà v. a se strânge într’un loc: se întrolocară toți cu totul ISP. [Formațiune modernă din întru și loc).

arată toate definițiile

Intrare: întroloca / întruloca
verb (VT81)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întroloca
  • ‑ntroloca
  • întrolocare
  • ‑ntrolocare
  • întrolocat
  • ‑ntrolocat
  • întrolocatu‑
  • ‑ntrolocatu‑
  • întrolocând
  • ‑ntrolocând
  • întrolocându‑
  • ‑ntrolocându‑
singular plural
  • întroloa
  • ‑ntroloa
  • întrolocați
  • ‑ntrolocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întroloc
  • ‑ntroloc
(să)
  • întroloc
  • ‑ntroloc
  • întrolocam
  • ‑ntrolocam
  • întrolocai
  • ‑ntrolocai
  • întrolocasem
  • ‑ntrolocasem
a II-a (tu)
  • întroloci
  • ‑ntroloci
(să)
  • întroloci
  • ‑ntroloci
  • întrolocai
  • ‑ntrolocai
  • întrolocași
  • ‑ntrolocași
  • întrolocaseși
  • ‑ntrolocaseși
a III-a (el, ea)
  • întroloa
  • ‑ntroloa
(să)
  • întroloace
  • ‑ntroloace
  • întroloca
  • ‑ntroloca
  • întrolocă
  • ‑ntrolocă
  • întrolocase
  • ‑ntrolocase
plural I (noi)
  • întrolocăm
  • ‑ntrolocăm
(să)
  • întrolocăm
  • ‑ntrolocăm
  • întrolocam
  • ‑ntrolocam
  • întrolocarăm
  • ‑ntrolocarăm
  • întrolocaserăm
  • ‑ntrolocaserăm
  • întrolocasem
  • ‑ntrolocasem
a II-a (voi)
  • întrolocați
  • ‑ntrolocați
(să)
  • întrolocați
  • ‑ntrolocați
  • întrolocați
  • ‑ntrolocați
  • întrolocarăți
  • ‑ntrolocarăți
  • întrolocaserăți
  • ‑ntrolocaserăți
  • întrolocaseți
  • ‑ntrolocaseți
a III-a (ei, ele)
  • întroloa
  • ‑ntroloa
(să)
  • întroloace
  • ‑ntroloace
  • întrolocau
  • ‑ntrolocau
  • întroloca
  • ‑ntroloca
  • întrolocaseră
  • ‑ntrolocaseră
verb (VT81)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întruloca
  • ‑ntruloca
  • întrulocare
  • ‑ntrulocare
  • întrulocat
  • ‑ntrulocat
  • întrulocatu‑
  • ‑ntrulocatu‑
  • întrulocând
  • ‑ntrulocând
  • întrulocându‑
  • ‑ntrulocându‑
singular plural
  • întruloa
  • ‑ntruloa
  • întrulocați
  • ‑ntrulocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întruloc
  • ‑ntruloc
(să)
  • întruloc
  • ‑ntruloc
  • întrulocam
  • ‑ntrulocam
  • întrulocai
  • ‑ntrulocai
  • întrulocasem
  • ‑ntrulocasem
a II-a (tu)
  • întruloci
  • ‑ntruloci
(să)
  • întruloci
  • ‑ntruloci
  • întrulocai
  • ‑ntrulocai
  • întrulocași
  • ‑ntrulocași
  • întrulocaseși
  • ‑ntrulocaseși
a III-a (el, ea)
  • întruloa
  • ‑ntruloa
(să)
  • întruloace
  • ‑ntruloace
  • întruloca
  • ‑ntruloca
  • întrulocă
  • ‑ntrulocă
  • întrulocase
  • ‑ntrulocase
plural I (noi)
  • întrulocăm
  • ‑ntrulocăm
(să)
  • întrulocăm
  • ‑ntrulocăm
  • întrulocam
  • ‑ntrulocam
  • întrulocarăm
  • ‑ntrulocarăm
  • întrulocaserăm
  • ‑ntrulocaserăm
  • întrulocasem
  • ‑ntrulocasem
a II-a (voi)
  • întrulocați
  • ‑ntrulocați
(să)
  • întrulocați
  • ‑ntrulocați
  • întrulocați
  • ‑ntrulocați
  • întrulocarăți
  • ‑ntrulocarăți
  • întrulocaserăți
  • ‑ntrulocaserăți
  • întrulocaseți
  • ‑ntrulocaseți
a III-a (ei, ele)
  • întruloa
  • ‑ntruloa
(să)
  • întruloace
  • ‑ntruloace
  • întrulocau
  • ‑ntrulocau
  • întruloca
  • ‑ntruloca
  • întrulocaseră
  • ‑ntrulocaseră
verb (VT81)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întorloca
  • ‑ntorloca
  • întorlocare
  • ‑ntorlocare
  • întorlocat
  • ‑ntorlocat
  • întorlocatu‑
  • ‑ntorlocatu‑
  • întorlocând
  • ‑ntorlocând
  • întorlocându‑
  • ‑ntorlocându‑
singular plural
  • întorloa
  • ‑ntorloa
  • întorlocați
  • ‑ntorlocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întorloc
  • ‑ntorloc
(să)
  • întorloc
  • ‑ntorloc
  • întorlocam
  • ‑ntorlocam
  • întorlocai
  • ‑ntorlocai
  • întorlocasem
  • ‑ntorlocasem
a II-a (tu)
  • întorloci
  • ‑ntorloci
(să)
  • întorloci
  • ‑ntorloci
  • întorlocai
  • ‑ntorlocai
  • întorlocași
  • ‑ntorlocași
  • întorlocaseși
  • ‑ntorlocaseși
a III-a (el, ea)
  • întorloa
  • ‑ntorloa
(să)
  • întorloace
  • ‑ntorloace
  • întorloca
  • ‑ntorloca
  • întorlocă
  • ‑ntorlocă
  • întorlocase
  • ‑ntorlocase
plural I (noi)
  • întorlocăm
  • ‑ntorlocăm
(să)
  • întorlocăm
  • ‑ntorlocăm
  • întorlocam
  • ‑ntorlocam
  • întorlocarăm
  • ‑ntorlocarăm
  • întorlocaserăm
  • ‑ntorlocaserăm
  • întorlocasem
  • ‑ntorlocasem
a II-a (voi)
  • întorlocați
  • ‑ntorlocați
(să)
  • întorlocați
  • ‑ntorlocați
  • întorlocați
  • ‑ntorlocați
  • întorlocarăți
  • ‑ntorlocarăți
  • întorlocaserăți
  • ‑ntorlocaserăți
  • întorlocaseți
  • ‑ntorlocaseți
a III-a (ei, ele)
  • întorloa
  • ‑ntorloa
(să)
  • întorloace
  • ‑ntorloace
  • întorlocau
  • ‑ntorlocau
  • întorloca
  • ‑ntorloca
  • întorlocaseră
  • ‑ntorlocaseră
Intrare: întrolocare / întrulocare
întrolocare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrolocare
  • ‑ntrolocare
  • întrolocarea
  • ‑ntrolocarea
plural
  • întrolocări
  • ‑ntrolocări
  • întrolocările
  • ‑ntrolocările
genitiv-dativ singular
  • întrolocări
  • ‑ntrolocări
  • întrolocării
  • ‑ntrolocării
plural
  • întrolocări
  • ‑ntrolocări
  • întrolocărilor
  • ‑ntrolocărilor
vocativ singular
plural
întrulocare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrulocare
  • ‑ntrulocare
  • întrulocarea
  • ‑ntrulocarea
plural
  • întrulocări
  • ‑ntrulocări
  • întrulocările
  • ‑ntrulocările
genitiv-dativ singular
  • întrulocări
  • ‑ntrulocări
  • întrulocării
  • ‑ntrulocării
plural
  • întrulocări
  • ‑ntrulocări
  • întrulocărilor
  • ‑ntrulocărilor
vocativ singular
plural
întorlocare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întorlocare
  • ‑ntorlocare
  • întorlocarea
  • ‑ntorlocarea
plural
  • întorlocări
  • ‑ntorlocări
  • întorlocările
  • ‑ntorlocările
genitiv-dativ singular
  • întorlocări
  • ‑ntorlocări
  • întorlocării
  • ‑ntorlocării
plural
  • întorlocări
  • ‑ntorlocări
  • întorlocărilor
  • ‑ntorlocărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întrolocare / întrulocare întrulocare întorlocare

etimologie:

  • vezi întroloca
    surse: DEX '09 DEX '98

întroloca / întruloca întrolocare întrolocat întruloca întrulocare întrulocat întorloca întorlocare întorlocat regional

etimologie:

  • într-un loc
    surse: DEX '09 DEX '98