2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRETĂIÁT, -Ă, întretăiați, -te, adj. Care se intersectează, se încrucișează cu altul. ♦ (Despre vorbire, plâns, respirație etc.) Întrerupt, cu întreruperi. [Pr.: -tă-iat] – V. întretăia.

ÎNTRETĂIÁT, -Ă, întretăiați, -te, adj. Care se intersectează, se încrucișează cu altul. ♦ (Despre vorbire, plâns, respirație etc.) Întrerupt, cu întreruperi. [Pr.: -tă-iat] – V. întretăia.

întretăiat, ~ă a [At: ARDELEANU, U. D. 139 / P: ~tă-iat / Pl: ~ați, ~e / E: întretăia] 1-2 Tăiat de-a curmezișul (la mijloc sau) în mai multe locuri. 3 (Fig) Brăzdat. 4 Întrerupt prin tăiere. 5 Cu întreruperi. 6 (D. drumuri, linii) Care se intersectează.

ÎNTRETĂIÁT, -Ă, întretăiați, -te, adj. 1. Tăiat de-a curmezișul; încrucișat. Drumuri întretăiate. 2. (Despre vorbire, respirație, plîns etc.) întrerupt, cu întreruperi, cu intermitențe. Gemea de turbare neputincioasă bolborosind cuvinte întretăiate. DUMITRIU, P. F. 42. Frusinica înlemni cu răsuflarea întretăiată. MIHALE, O. 503. ◊ (Adverbial) Elvira zise întretăiat, printre lacrimi: – O să ne omoare. DUMITRIU, B. F. 46.

ÎNTRETĂIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNTRETĂIA și A SE ÎNTRETĂIA. 2) Care are întreruperi; cu pauze. Respirație ~tă. Vorbire ~tă. [Sil. în-tre-tă-iat] /v. a întretăia

ÎNTRETĂIÁ, întretái, vb. I. Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se încrucișa. [Pr.: -tă-ia] – Între1- + tăia (după fr. entrecouper).

ÎNTRETĂIÁ, întretái, vb. I. Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se încrucișa. [Pr.: -tă-ia] – Între1- + tăia (după fr. entrecouper).

întretăia [At: KLOPȘTOCK, F. 309 / P: ~tă-ia / Pzi: ~tai / E: între + tăia] 1-2 vt A tăia ceva de-a curmezișul (la mijloc sau) în mai multe locuri. 3 vt (Fig) A întrerupe ceva prin tăiere. 4 vrr (Nob) A se tăia unul pe altul. 5 vrr (D. linii, drumuri etc.) A se intersecta.

ÎNTRETĂIÁ, întretái, vb. I. 1. Refl. reciproc. A se încrucișa, a se intersecta. O, fără să presimți ce drumuri se-ntretaie, Un zîmbet vag ai ridicat spre astru. CAMIL PETRESCU, V. 26. ◊ Fig. Nechezuri sfîșietoare se-ntretăiau. CAMILAR, N. II 458. Îngîndurat, lăsă cugetul să prefire judecăți încă nelimpezite, fugind, întretăindu-se, amestecîndu-se, revenind, ca rotirea vertiginoasă a priveliștilor. C. PETRESCU, A. 395. Zboară vești contradictorii, Se-ntretaie știrile. TOPÎRCEANU, B. 51. 2. Tranz. A întrerupe. Glas întretăiat de niște grozave suspine. CAMILAR, N. I 185.

ÎNTRETĂIÁ vb. I. tr., refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersecție; a (se) încrucișa, a (se) intersecta. [< între + tăia, după fr. entrecouper].

ÎNTRETĂIÁ vb. tr., refl. a (se) încrucișa, a (se) intersecta. (după fr. /s’/entrecouper)

A SE ÎNTRETĂIÁ pers. 3 se întretáie intranz. (despre drumuri, linii) A veni din direcții diferite, întâlnindu-se într-un punct; a se încrucișa; a se intersecta. /între- + a tăia

A ÎNTRETĂIÁ întretái tranz. A tăia de-a curmezișul; a intersecta. [Sil. în-tre-tă-ia] /între- + a tăia

întretăià v. 1. a tăia în diferite locuri; 2. fig. a întrerupe adesea: vorbele-i pe baze mor ’ntretăiate BOL.

*întretáĭ, -tăĭát, a -tăĭá v. tr. (după fr. entrecouper). Taĭ în diferite locurĭ: podurile întretaĭe rîu. Întrerup: suspinele îĭ întretăĭaŭ vocea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!întretăiá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă întretái, 2 sg. te întretái, 3 se întretáie, 1 pl. ne întretăiém, 2 pl. vă întretăiáți; conj. prez. 3 se întretáie; ger. întretăíndu-se; part. întretăiát

întretăia (ind. prez. 3 sg. și pl. întretaie)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTRETĂIÁT adj. 1. încrucișat, (înv.) împoncișat. (Linii, drumuri ~.) 2. v. intermitent.

ÎNTRETĂIAT adj. 1. încrucișat, (înv.) împoncișat. (Linii, drumuri ~.) 2. intermitent, întrerupt, (fig.) rupt. (Plîns ~; respirație ~.)

ÎNTRETĂIÁ vb. a se interfera, a se intersecta, a se încrucișa, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii care se ~.)

arată toate definițiile

Intrare: întretăiat
întretăiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întretăiat
  • ‑ntretăiat
  • întretăiatul
  • întretăiatu‑
  • ‑ntretăiatul
  • ‑ntretăiatu‑
  • întretăia
  • ‑ntretăia
  • întretăiata
  • ‑ntretăiata
plural
  • întretăiați
  • ‑ntretăiați
  • întretăiații
  • ‑ntretăiații
  • întretăiate
  • ‑ntretăiate
  • întretăiatele
  • ‑ntretăiatele
genitiv-dativ singular
  • întretăiat
  • ‑ntretăiat
  • întretăiatului
  • ‑ntretăiatului
  • întretăiate
  • ‑ntretăiate
  • întretăiatei
  • ‑ntretăiatei
plural
  • întretăiați
  • ‑ntretăiați
  • întretăiaților
  • ‑ntretăiaților
  • întretăiate
  • ‑ntretăiate
  • întretăiatelor
  • ‑ntretăiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: întretăia
verb (V106)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întretăia
  • ‑ntretăia
  • întretăiere
  • ‑ntretăiere
  • întretăiat
  • ‑ntretăiat
  • întretăiatu‑
  • ‑ntretăiatu‑
  • întretăind
  • ‑ntretăind
  • întretăindu‑
  • ‑ntretăindu‑
singular plural
  • întretaie
  • ‑ntretaie
  • întretăiați
  • ‑ntretăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întretai
  • ‑ntretai
(să)
  • întretai
  • ‑ntretai
  • întretăiam
  • ‑ntretăiam
  • întretăiai
  • ‑ntretăiai
  • întretăiasem
  • ‑ntretăiasem
a II-a (tu)
  • întretai
  • ‑ntretai
(să)
  • întretai
  • ‑ntretai
  • întretăiai
  • ‑ntretăiai
  • întretăiași
  • ‑ntretăiași
  • întretăiaseși
  • ‑ntretăiaseși
a III-a (el, ea)
  • întretaie
  • ‑ntretaie
(să)
  • întretaie
  • ‑ntretaie
  • întretăia
  • ‑ntretăia
  • întretăie
  • ‑ntretăie
  • întretăiase
  • ‑ntretăiase
plural I (noi)
  • întretăiem
  • ‑ntretăiem
(să)
  • întretăiem
  • ‑ntretăiem
  • întretăiam
  • ‑ntretăiam
  • întretăiarăm
  • ‑ntretăiarăm
  • întretăiaserăm
  • ‑ntretăiaserăm
  • întretăiasem
  • ‑ntretăiasem
a II-a (voi)
  • întretăiați
  • ‑ntretăiați
(să)
  • întretăiați
  • ‑ntretăiați
  • întretăiați
  • ‑ntretăiați
  • întretăiarăți
  • ‑ntretăiarăți
  • întretăiaserăți
  • ‑ntretăiaserăți
  • întretăiaseți
  • ‑ntretăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • întretaie
  • ‑ntretaie
(să)
  • întretaie
  • ‑ntretaie
  • întretăiau
  • ‑ntretăiau
  • întretăia
  • ‑ntretăia
  • întretăiaseră
  • ‑ntretăiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întretăiat

  • 1. Care se intersectează, se încrucișează cu altul.
    surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • Drumuri întretăiate.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Tăiat de-a curmezișul.
      surse: DLRLC sinonime: încrucișat (adj.)
    • 1.1. (Despre vorbire, plâns, respirație etc.) Cu întreruperi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întrerupt 3 exemple
      exemple
      • Gemea de turbare neputincioasă bolborosind cuvinte întretăiate. DUMITRIU, P. F. 42.
        surse: DLRLC
      • Frusinica înlemni cu răsuflarea întretăiată. MIHALE, O. 503.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Elvira zise întretăiat, printre lacrimi: – O să ne omoare. DUMITRIU, B. F. 46.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întretăia
    surse: DEX '09 DEX '98

întretăia întretăiere întretăiare

  • 1. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se încrucișa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: intersecta încrucișa 4 exemple
    exemple
    • O, fără să presimți ce drumuri se-ntretaie, Un zîmbet vag ai ridicat spre astru. CAMIL PETRESCU, V. 26.
      surse: DLRLC
    • figurat Nechezuri sfîșietoare se-ntretăiau. CAMILAR, N. II 458.
      surse: DLRLC
    • figurat Îngîndurat, lăsă cugetul să prefire judecăți încă nelimpezite, fugind, întretăindu-se, amestecîndu-se, revenind, ca rotirea vertiginoasă a priveliștilor. C. PETRESCU, A. 395.
      surse: DLRLC
    • figurat Zboară vești contradictorii, Se-ntretaie știrile. TOPÎRCEANU, B. 51.
      surse: DLRLC

etimologie: