3 definiții pentru întregăciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întregăciune sf [At: BIBLIA (1688), ap. CP 221/7 / Pl: ~ni / E: întreg + -ăciune] 1-2 (Înv) Întregime (1-2).

întregăcĭúne f. Vechĭ. Parte sănătoasă (în trup).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întregăciúne s.f. (înv.) întregime.

Intrare: întregăciune
întregăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întregăciune
  • ‑ntregăciune
  • întregăciunea
  • ‑ntregăciunea
plural
genitiv-dativ singular
  • întregăciuni
  • ‑ntregăciuni
  • întregăciunii
  • ‑ntregăciunii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)