O definiție pentru întrămătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
întrămătură sf [At: PALIA (1582), ap. DA ms / Pl: ~ri / E: întrămat + -ură] (Înv) Consolidare.
Intrare: întrămătură
întrămătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)