O definiție pentru întrămătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întrămătu sf [At: PALIA (1582), ap. DA ms / Pl: ~ri / E: întrămat + -ură] (Înv) Consolidare.

Intrare: întrămătură
întrămătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrămătură
  • ‑ntrămătură
  • întrămătura
  • ‑ntrămătura
plural
  • întrămături
  • ‑ntrămături
  • întrămăturile
  • ‑ntrămăturile
genitiv-dativ singular
  • întrămături
  • ‑ntrămături
  • întrămăturii
  • ‑ntrămăturii
plural
  • întrămături
  • ‑ntrămături
  • întrămăturilor
  • ‑ntrămăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)