2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTORLOCÁRE s. f. v. întrolocare.

ÎNTORLOCÁRE s. f. v. întrolocare.

întorlocare sf vz întrolocare

ÎNTORLOCÁ vb. I v. întroloca.

ÎNTROLOCÁ, întrolóc, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni. 2. Tranz. și refl. A (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba. 3. Tranz. A uni; a împerechea. [Var.: întrulocá, întorlocá vb. I] – Din într-un loc.

ÎNTROLOCÁRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) întroloca și rezultatul ei. [Var.: întrulocáre, întorlocáre s. f.] – V. întroloca.

ÎNTROLOCÁRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) întroloca și rezultatul ei. [Var.: întrulocáre, întorlocáre s. f.] – V. întroloca.

ÎNTRULOCÁ vb. I v. întroloca.

ÎNTRULOCÁRE s. f. v. întrolocare.

ÎNTRULOCÁRE s. f. v. întrolocare.

întroloca [At: CANTEMIR, IST. 109 / V: ~torl~, ~torno~, ~luca, -rul-, -ruluca, ~turl~, ~turluca, (cscj) ~torloci / Pzi: întroloc / E: într-un loc] (Reg) 1-2 vtr A (se) strânge la un loc Si: a (se) reuni, a (se) întruni. 3-4 vtr A (se) forma. 5 vt A însoți. 6 vr (Spc) A începe o relație de dragoste cu cineva. 7 vr (Fig) A avea o relație sexuală cu cineva. 8 vt A uni. 9 vt A amesteca. 10 vt A îngloba. 11 vr A se găsi în același loc Si: a se întâlni. 12 vt (D. cuvinte) A îngăima.

întrolocare sf [At: ODOBESCU, S. X, 534 / V: ~torl~, ~torlocire, ~tornoc~, ~luc~, ~rul~, ~ruluc~, ~turl~, ~turluc~ / Pl: ~cări / E: întroloca] (Reg) 1 Strângere la un loc Si: întrunire, reunire. 2 Formare. 3 Însoțire. 4 (Spc) Începere a unei relații de dragoste cu cineva. 5 (Fig) Relație sexuală cu cineva. 6 Situare în același loc Si: întâlnire. 7 Unire. 8 Amestecare. 9 Înglobare. 10 Îngăimare.

întrulocare sf vz întrolocare

ÎNTROLOCÁ, întrolóc, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni. 2. Tranz. și refl. A (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba. 3. Tranz. (Rar) A uni; a împerechea. [Var.: întrulocá, întorlocá vb. I] – Din într-un loc.

ÎNTROLOCÁ, întrolóc, vb. I. (Regional) 1. Refl. A se împreuna, a se aduna, a se strînge la un loc. Se întrolocară toți cu totul și făcură o nuntă d-alea împărăteștile. ISPIRESCU, L. 400. 2. Tranz. (Rar) A însoți, a întovărăși. Șăgile noastre... întrolocate de reflecții filozofice. RUSSO, S. 28. – Variante: întrulocá, întorlocá (RUSSO, S. 91) vb. I.

ÎNTROLOCÁRE s. f. (Regional) Acțiunea de a se întroloca și rezultatul ei; împreunare, întrunire, întîlnire. Găsind pe frate-său la locul de întrolocare, se îmbrățișară. ISPIRESCU, L. 224. – Variantă: întrulocáre (ODOBESCU, S. II 534) s. f.

A ÎNTROLOCÁ întorlóc tranz. pop. A face să se întroloace; a întruni. /Din într-un loc

A SE ÎNTROLOCÁ mă întrolóc intranz. pop. 1) A se strânge laolaltă; a se aduna la un loc; a se întruni. 2) fam. (despre persoana de sex opus) A se uni (din nou) într-o familie. /Din într-un loc

ÎNTROLOCA vb. (Mold.) A uni, a aduna. (Fig.) Sufletele și inimile a se întroloca și a se împreuna . . . poftește. CANTEMIR, IST. Etimologie: întruloc + suf. -a. Vezi și neîntrulocat.

întrolocà v. a se strânge într’un loc: se întrolocară toți cu totul ISP. [Formațiune modernă din întru și loc).

întrolocare f. întrunire: întrolocările fărtaților și suratelor ISP.

arată toate definițiile

Intrare: întroloca / întruloca
verb (VT81)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întroloca
  • ‑ntroloca
  • întrolocare
  • ‑ntrolocare
  • întrolocat
  • ‑ntrolocat
  • întrolocatu‑
  • ‑ntrolocatu‑
  • întrolocând
  • ‑ntrolocând
  • întrolocându‑
  • ‑ntrolocându‑
singular plural
  • întroloa
  • ‑ntroloa
  • întrolocați
  • ‑ntrolocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întroloc
  • ‑ntroloc
(să)
  • întroloc
  • ‑ntroloc
  • întrolocam
  • ‑ntrolocam
  • întrolocai
  • ‑ntrolocai
  • întrolocasem
  • ‑ntrolocasem
a II-a (tu)
  • întroloci
  • ‑ntroloci
(să)
  • întroloci
  • ‑ntroloci
  • întrolocai
  • ‑ntrolocai
  • întrolocași
  • ‑ntrolocași
  • întrolocaseși
  • ‑ntrolocaseși
a III-a (el, ea)
  • întroloa
  • ‑ntroloa
(să)
  • întroloace
  • ‑ntroloace
  • întroloca
  • ‑ntroloca
  • întrolocă
  • ‑ntrolocă
  • întrolocase
  • ‑ntrolocase
plural I (noi)
  • întrolocăm
  • ‑ntrolocăm
(să)
  • întrolocăm
  • ‑ntrolocăm
  • întrolocam
  • ‑ntrolocam
  • întrolocarăm
  • ‑ntrolocarăm
  • întrolocaserăm
  • ‑ntrolocaserăm
  • întrolocasem
  • ‑ntrolocasem
a II-a (voi)
  • întrolocați
  • ‑ntrolocați
(să)
  • întrolocați
  • ‑ntrolocați
  • întrolocați
  • ‑ntrolocați
  • întrolocarăți
  • ‑ntrolocarăți
  • întrolocaserăți
  • ‑ntrolocaserăți
  • întrolocaseți
  • ‑ntrolocaseți
a III-a (ei, ele)
  • întroloa
  • ‑ntroloa
(să)
  • întroloace
  • ‑ntroloace
  • întrolocau
  • ‑ntrolocau
  • întroloca
  • ‑ntroloca
  • întrolocaseră
  • ‑ntrolocaseră
verb (VT81)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întruloca
  • ‑ntruloca
  • întrulocare
  • ‑ntrulocare
  • întrulocat
  • ‑ntrulocat
  • întrulocatu‑
  • ‑ntrulocatu‑
  • întrulocând
  • ‑ntrulocând
  • întrulocându‑
  • ‑ntrulocându‑
singular plural
  • întruloa
  • ‑ntruloa
  • întrulocați
  • ‑ntrulocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întruloc
  • ‑ntruloc
(să)
  • întruloc
  • ‑ntruloc
  • întrulocam
  • ‑ntrulocam
  • întrulocai
  • ‑ntrulocai
  • întrulocasem
  • ‑ntrulocasem
a II-a (tu)
  • întruloci
  • ‑ntruloci
(să)
  • întruloci
  • ‑ntruloci
  • întrulocai
  • ‑ntrulocai
  • întrulocași
  • ‑ntrulocași
  • întrulocaseși
  • ‑ntrulocaseși
a III-a (el, ea)
  • întruloa
  • ‑ntruloa
(să)
  • întruloace
  • ‑ntruloace
  • întruloca
  • ‑ntruloca
  • întrulocă
  • ‑ntrulocă
  • întrulocase
  • ‑ntrulocase
plural I (noi)
  • întrulocăm
  • ‑ntrulocăm
(să)
  • întrulocăm
  • ‑ntrulocăm
  • întrulocam
  • ‑ntrulocam
  • întrulocarăm
  • ‑ntrulocarăm
  • întrulocaserăm
  • ‑ntrulocaserăm
  • întrulocasem
  • ‑ntrulocasem
a II-a (voi)
  • întrulocați
  • ‑ntrulocați
(să)
  • întrulocați
  • ‑ntrulocați
  • întrulocați
  • ‑ntrulocați
  • întrulocarăți
  • ‑ntrulocarăți
  • întrulocaserăți
  • ‑ntrulocaserăți
  • întrulocaseți
  • ‑ntrulocaseți
a III-a (ei, ele)
  • întruloa
  • ‑ntruloa
(să)
  • întruloace
  • ‑ntruloace
  • întrulocau
  • ‑ntrulocau
  • întruloca
  • ‑ntruloca
  • întrulocaseră
  • ‑ntrulocaseră
verb (VT81)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întorloca
  • ‑ntorloca
  • întorlocare
  • ‑ntorlocare
  • întorlocat
  • ‑ntorlocat
  • întorlocatu‑
  • ‑ntorlocatu‑
  • întorlocând
  • ‑ntorlocând
  • întorlocându‑
  • ‑ntorlocându‑
singular plural
  • întorloa
  • ‑ntorloa
  • întorlocați
  • ‑ntorlocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întorloc
  • ‑ntorloc
(să)
  • întorloc
  • ‑ntorloc
  • întorlocam
  • ‑ntorlocam
  • întorlocai
  • ‑ntorlocai
  • întorlocasem
  • ‑ntorlocasem
a II-a (tu)
  • întorloci
  • ‑ntorloci
(să)
  • întorloci
  • ‑ntorloci
  • întorlocai
  • ‑ntorlocai
  • întorlocași
  • ‑ntorlocași
  • întorlocaseși
  • ‑ntorlocaseși
a III-a (el, ea)
  • întorloa
  • ‑ntorloa
(să)
  • întorloace
  • ‑ntorloace
  • întorloca
  • ‑ntorloca
  • întorlocă
  • ‑ntorlocă
  • întorlocase
  • ‑ntorlocase
plural I (noi)
  • întorlocăm
  • ‑ntorlocăm
(să)
  • întorlocăm
  • ‑ntorlocăm
  • întorlocam
  • ‑ntorlocam
  • întorlocarăm
  • ‑ntorlocarăm
  • întorlocaserăm
  • ‑ntorlocaserăm
  • întorlocasem
  • ‑ntorlocasem
a II-a (voi)
  • întorlocați
  • ‑ntorlocați
(să)
  • întorlocați
  • ‑ntorlocați
  • întorlocați
  • ‑ntorlocați
  • întorlocarăți
  • ‑ntorlocarăți
  • întorlocaserăți
  • ‑ntorlocaserăți
  • întorlocaseți
  • ‑ntorlocaseți
a III-a (ei, ele)
  • întorloa
  • ‑ntorloa
(să)
  • întorloace
  • ‑ntorloace
  • întorlocau
  • ‑ntorlocau
  • întorloca
  • ‑ntorloca
  • întorlocaseră
  • ‑ntorlocaseră
Intrare: întrolocare / întrulocare
întrolocare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrolocare
  • ‑ntrolocare
  • întrolocarea
  • ‑ntrolocarea
plural
  • întrolocări
  • ‑ntrolocări
  • întrolocările
  • ‑ntrolocările
genitiv-dativ singular
  • întrolocări
  • ‑ntrolocări
  • întrolocării
  • ‑ntrolocării
plural
  • întrolocări
  • ‑ntrolocări
  • întrolocărilor
  • ‑ntrolocărilor
vocativ singular
plural
întrulocare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrulocare
  • ‑ntrulocare
  • întrulocarea
  • ‑ntrulocarea
plural
  • întrulocări
  • ‑ntrulocări
  • întrulocările
  • ‑ntrulocările
genitiv-dativ singular
  • întrulocări
  • ‑ntrulocări
  • întrulocării
  • ‑ntrulocării
plural
  • întrulocări
  • ‑ntrulocări
  • întrulocărilor
  • ‑ntrulocărilor
vocativ singular
plural
întorlocare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întorlocare
  • ‑ntorlocare
  • întorlocarea
  • ‑ntorlocarea
plural
  • întorlocări
  • ‑ntorlocări
  • întorlocările
  • ‑ntorlocările
genitiv-dativ singular
  • întorlocări
  • ‑ntorlocări
  • întorlocării
  • ‑ntorlocării
plural
  • întorlocări
  • ‑ntorlocări
  • întorlocărilor
  • ‑ntorlocărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întroloca / întruloca întrolocare întrolocat întruloca întrulocare întrulocat întorloca întorlocare întorlocat regional

etimologie:

  • într-un loc
    surse: DEX '09 DEX '98

întrolocare / întrulocare întrulocare întorlocare

etimologie:

  • vezi întroloca
    surse: DEX '09 DEX '98