4 definiții pentru întorcătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întorcătu sf [At: COD. VOR. 60/11 / Pl: ~ri / E: întoarce + -(ă)tură] 1 (Înv) Răzvrătire. 2 (Înv) Tulburare. 3 Înapoiere a miresei în casa părintească la câteva zile după nuntă. 4 (Mtp) Revenire a unei boli.

întorcătură f. Buc. întâia vizită a noilor căsătoriți la socrii mirelui.

întorcătúră f., pl. ĭ. Trans. Cale primară, prima vizită a însurățeilor la părințĭ orĭ a părinților la însurățeĭ. Vechĭ. Revoltă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întorcătúră s.f. (reg., înv.) întâia vizită a noilor căsătoriți la socrii mirelui.

Intrare: întorcătură
întorcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întorcătu
  • ‑ntorcătu
  • întorcătura
  • ‑ntorcătura
plural
genitiv-dativ singular
  • întorcături
  • ‑ntorcături
  • întorcăturii
  • ‑ntorcăturii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)