5 definiții pentru întorțel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întorțel sm vz întorțiel

tortél și torțél m., pl. (d. tort 1, adică „răsucit, învîrtit”. Cp. cu otrățel). Vest ș. a. O plantă convolvulacee parazită (de doŭă felurĭ) care atacă inu, trifoĭu, hameĭu ș. a. (cúscuta [europáea și epithýmum]). – Și întorțel. Tortel la Ĭov. 128.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTORȚÉL s. v. cuscută, torțel.

Intrare: întorțel
întorțel substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întorțel
  • ‑ntorțel
  • întorțelul
  • întorțelu‑
  • ‑ntorțelul
  • ‑ntorțelu‑
plural
  • întorței
  • ‑ntorței
  • întorțeii
  • ‑ntorțeii
genitiv-dativ singular
  • întorțel
  • ‑ntorțel
  • întorțelului
  • ‑ntorțelului
plural
  • întorței
  • ‑ntorței
  • întorțeilor
  • ‑ntorțeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)