O definiție pentru întinător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întinătór adj. m., pl. întinătóri; f. sg. și pl. întinătoáre

Intrare: întinător
întinător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întinător
  • ‑ntinător
  • întinătorul
  • întinătoru‑
  • ‑ntinătorul
  • ‑ntinătoru‑
  • întinătoare
  • ‑ntinătoare
  • întinătoarea
  • ‑ntinătoarea
plural
  • întinători
  • ‑ntinători
  • întinătorii
  • ‑ntinătorii
  • întinătoare
  • ‑ntinătoare
  • întinătoarele
  • ‑ntinătoarele
genitiv-dativ singular
  • întinător
  • ‑ntinător
  • întinătorului
  • ‑ntinătorului
  • întinătoare
  • ‑ntinătoare
  • întinătoarei
  • ‑ntinătoarei
plural
  • întinători
  • ‑ntinători
  • întinătorilor
  • ‑ntinătorilor
  • întinătoare
  • ‑ntinătoare
  • întinătoarelor
  • ‑ntinătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)