3 definiții pentru întinăciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întinăciune sf [At: ANTIM, P. 12 / Pl: ~ni / E: întina + -ăciune] 1 (Înv) Murdărie. 2 (Fig) Pângărire.

întinăcĭúne f. Vechĭ. Întinare, acțiunea de a întina.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întinăciúne s.f. (înv.) spurcare, pângărire, necinstire.

Intrare: întinăciune
întinăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întinăciune
  • ‑ntinăciune
  • întinăciunea
  • ‑ntinăciunea
plural
genitiv-dativ singular
  • întinăciuni
  • ‑ntinăciuni
  • întinăciunii
  • ‑ntinăciunii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)