2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTEMNIȚÁRE, întemnițări, s. f. Acțiunea de a întemnița și rezultatul ei. – V. întemnița.

ÎNTEMNIȚÁRE, întemnițări, s. f. Acțiunea de a întemnița și rezultatul ei. – V. întemnița.

întemnițare sf [At: IORGA, I, 191/ V: (înv) ~nicia~ / Pl: ări / E: întemnița] 1 Închidere a cuiva într-o temniță. 2 Încarcerare.

ÎNTEMNIȚÁRE, întemnițări, s. f. Acțiunea de a întemnița; încarcerare.

ÎNTEMNIȚÁ, întemnițez, vb. I. Tranz. A băga pe cineva în temniță. – În + temniță.

întemnița vt [At: DA ms / V: (înv) ~icia / Pzi: ez / E: în- + temniță] A închide pe cineva în temniță Cf încarcera.

ÎNTEMNIȚÁ, întemnițez, vb. I. Tranz. A vârî în temniță. – În + temniță.

ÎNTEMNIȚÁ, întemnițez, vb. I. Tranz. A băga în temniță, a vîrî la închisoare. V. încarcera. Sute și mii de muncitori, intelectuali, țărani erau întemnițați și schingiuiți în beciurile siguranței. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 116. ◊ Fig. Norocul îi apărea în astă-seară... prin ușa în sfîrșit căzută în țăndări a destinului său, multă vreme întemnițat. GALACTION, O. I 150.

TEMNIȚÁ vb. I. v. întemnița.

A ÎNTEMNIȚÁ ~éz tranz. înv. A băga în temniță; a pune la închisoare. /în + temniță

întemnițà v. a arunca în temniță.

întemnițéz v. tr. Închid în temniță, incarcerez (ChN. 2, 30).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întemnițáre s. f., g.-d. art. întemnițắrii; pl. întemnițắri

întemnițáre s. f., g.-d. art. întemnițării; pl. întemnițări

întemnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 întemnițeáză

întemnițá vb., ind. prez. 1 sg. întemnițéz, 3 sg. și pl. întemnițeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTEMNIȚÁRE s. v. arestare.

ÎNTEMNIȚARE s. (JUR.) arest, arestare, deținere, închidere, reținere, (pop.) popreală. (~ lui n-a durat decît o zi.)

ÎNTEMNIȚÁ vb. v. aresta.

ÎNTEMNIȚA vb. (JUR.) a aresta, a deține, a închide, a reține, (înv. și reg.) a robi, (înv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (A fost ~ pînă după proces.)

Intrare: întemnițare
întemnițare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întemnițare
  • ‑ntemnițare
  • întemnițarea
  • ‑ntemnițarea
plural
  • întemnițări
  • ‑ntemnițări
  • întemnițările
  • ‑ntemnițările
genitiv-dativ singular
  • întemnițări
  • ‑ntemnițări
  • întemnițării
  • ‑ntemnițării
plural
  • întemnițări
  • ‑ntemnițări
  • întemnițărilor
  • ‑ntemnițărilor
vocativ singular
plural
Intrare: întemnița
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întemnița
  • ‑ntemnița
  • întemnițare
  • ‑ntemnițare
  • întemnițat
  • ‑ntemnițat
  • întemnițatu‑
  • ‑ntemnițatu‑
  • întemnițând
  • ‑ntemnițând
  • întemnițându‑
  • ‑ntemnițându‑
singular plural
  • întemnițea
  • ‑ntemnițea
  • întemnițați
  • ‑ntemnițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întemnițez
  • ‑ntemnițez
(să)
  • întemnițez
  • ‑ntemnițez
  • întemnițam
  • ‑ntemnițam
  • întemnițai
  • ‑ntemnițai
  • întemnițasem
  • ‑ntemnițasem
a II-a (tu)
  • întemnițezi
  • ‑ntemnițezi
(să)
  • întemnițezi
  • ‑ntemnițezi
  • întemnițai
  • ‑ntemnițai
  • întemnițași
  • ‑ntemnițași
  • întemnițaseși
  • ‑ntemnițaseși
a III-a (el, ea)
  • întemnițea
  • ‑ntemnițea
(să)
  • întemnițeze
  • ‑ntemnițeze
  • întemnița
  • ‑ntemnița
  • întemniță
  • ‑ntemniță
  • întemnițase
  • ‑ntemnițase
plural I (noi)
  • întemnițăm
  • ‑ntemnițăm
(să)
  • întemnițăm
  • ‑ntemnițăm
  • întemnițam
  • ‑ntemnițam
  • întemnițarăm
  • ‑ntemnițarăm
  • întemnițaserăm
  • ‑ntemnițaserăm
  • întemnițasem
  • ‑ntemnițasem
a II-a (voi)
  • întemnițați
  • ‑ntemnițați
(să)
  • întemnițați
  • ‑ntemnițați
  • întemnițați
  • ‑ntemnițați
  • întemnițarăți
  • ‑ntemnițarăți
  • întemnițaserăți
  • ‑ntemnițaserăți
  • întemnițaseți
  • ‑ntemnițaseți
a III-a (ei, ele)
  • întemnițea
  • ‑ntemnițea
(să)
  • întemnițeze
  • ‑ntemnițeze
  • întemnițau
  • ‑ntemnițau
  • întemnița
  • ‑ntemnița
  • întemnițaseră
  • ‑ntemnițaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • temnița
  • temnițare
  • temnițat
  • temnițatu‑
  • temnițând
  • temnițându‑
singular plural
  • temnițea
  • temnițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • temnițez
(să)
  • temnițez
  • temnițam
  • temnițai
  • temnițasem
a II-a (tu)
  • temnițezi
(să)
  • temnițezi
  • temnițai
  • temnițași
  • temnițaseși
a III-a (el, ea)
  • temnițea
(să)
  • temnițeze
  • temnița
  • temniță
  • temnițase
plural I (noi)
  • temnițăm
(să)
  • temnițăm
  • temnițam
  • temnițarăm
  • temnițaserăm
  • temnițasem
a II-a (voi)
  • temnițați
(să)
  • temnițați
  • temnițați
  • temnițarăți
  • temnițaserăți
  • temnițaseți
a III-a (ei, ele)
  • temnițea
(să)
  • temnițeze
  • temnițau
  • temnița
  • temnițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întemnițare

etimologie:

  • vezi întemnița
    surse: DEX '09 DEX '98

întemnița temnița

  • 1. A băga pe cineva în temniță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aresta 2 exemple
    exemple
    • Sute și mii de muncitori, intelectuali, țărani erau întemnițați și schingiuiți în beciurile siguranței. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 116.
      surse: DLRLC
    • figurat Norocul îi apărea în astă-seară... prin ușa în sfîrșit căzută în țăndări a destinului său, multă vreme întemnițat. GALACTION, O. I 150.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + temniță
    surse: DEX '09 DEX '98