2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întemeinici vi [At: DA ms / Pzi: ~icesc / E: în- + temeinic] (Rar) A face ca un lucru să fie temeinic.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întemeinicí vb. IV (înv.) a face ca un lucru să fie temeinic; a așeza pe baze solide, trainice.

Intrare: întemeinicit
întemeinicit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întemeinicit
  • ‑ntemeinicit
  • întemeinicitul
  • întemeinicitu‑
  • ‑ntemeinicitul
  • ‑ntemeinicitu‑
  • întemeinici
  • ‑ntemeinici
  • întemeinicita
  • ‑ntemeinicita
plural
  • întemeiniciți
  • ‑ntemeiniciți
  • întemeiniciții
  • ‑ntemeiniciții
  • întemeinicite
  • ‑ntemeinicite
  • întemeinicitele
  • ‑ntemeinicitele
genitiv-dativ singular
  • întemeinicit
  • ‑ntemeinicit
  • întemeinicitului
  • ‑ntemeinicitului
  • întemeinicite
  • ‑ntemeinicite
  • întemeinicitei
  • ‑ntemeinicitei
plural
  • întemeiniciți
  • ‑ntemeiniciți
  • întemeiniciților
  • ‑ntemeiniciților
  • întemeinicite
  • ‑ntemeinicite
  • întemeinicitelor
  • ‑ntemeinicitelor
vocativ singular
plural
Intrare: întemeinici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întemeinici
  • ‑ntemeinici
  • întemeinicire
  • ‑ntemeinicire
  • întemeinicit
  • ‑ntemeinicit
  • întemeinicitu‑
  • ‑ntemeinicitu‑
  • întemeinicind
  • ‑ntemeinicind
  • întemeinicindu‑
  • ‑ntemeinicindu‑
singular plural
  • întemeinicește
  • ‑ntemeinicește
  • întemeiniciți
  • ‑ntemeiniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întemeinicesc
  • ‑ntemeinicesc
(să)
  • întemeinicesc
  • ‑ntemeinicesc
  • întemeiniceam
  • ‑ntemeiniceam
  • întemeinicii
  • ‑ntemeinicii
  • întemeinicisem
  • ‑ntemeinicisem
a II-a (tu)
  • întemeinicești
  • ‑ntemeinicești
(să)
  • întemeinicești
  • ‑ntemeinicești
  • întemeiniceai
  • ‑ntemeiniceai
  • întemeiniciși
  • ‑ntemeiniciși
  • întemeiniciseși
  • ‑ntemeiniciseși
a III-a (el, ea)
  • întemeinicește
  • ‑ntemeinicește
(să)
  • întemeinicească
  • ‑ntemeinicească
  • întemeinicea
  • ‑ntemeinicea
  • întemeinici
  • ‑ntemeinici
  • întemeinicise
  • ‑ntemeinicise
plural I (noi)
  • întemeinicim
  • ‑ntemeinicim
(să)
  • întemeinicim
  • ‑ntemeinicim
  • întemeiniceam
  • ‑ntemeiniceam
  • întemeinicirăm
  • ‑ntemeinicirăm
  • întemeiniciserăm
  • ‑ntemeiniciserăm
  • întemeinicisem
  • ‑ntemeinicisem
a II-a (voi)
  • întemeiniciți
  • ‑ntemeiniciți
(să)
  • întemeiniciți
  • ‑ntemeiniciți
  • întemeiniceați
  • ‑ntemeiniceați
  • întemeinicirăți
  • ‑ntemeinicirăți
  • întemeiniciserăți
  • ‑ntemeiniciserăți
  • întemeiniciseți
  • ‑ntemeiniciseți
a III-a (ei, ele)
  • întemeinicesc
  • ‑ntemeinicesc
(să)
  • întemeinicească
  • ‑ntemeinicească
  • întemeiniceau
  • ‑ntemeiniceau
  • întemeinici
  • ‑ntemeinici
  • întemeiniciseră
  • ‑ntemeiniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)