2 definiții pentru întețitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întețitor, ~oare a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: înteți + -itor] 1-2 Care provoacă (creșterea sau) intensificarea unui fenomen. 3-4 Care provoacă o agitație (intensă). 5 Care agasează prin insistențe repetate. 6 Care îndeamnă la fugă un cal de călărie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întețitór adj. m., pl. întețitóri; f. sg. și pl. întețitoáre

Intrare: întețitor
întețitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întețitor
  • ‑ntețitor
  • întețitorul
  • întețitoru‑
  • ‑ntețitorul
  • ‑ntețitoru‑
  • întețitoare
  • ‑ntețitoare
  • întețitoarea
  • ‑ntețitoarea
plural
  • întețitori
  • ‑ntețitori
  • întețitorii
  • ‑ntețitorii
  • întețitoare
  • ‑ntețitoare
  • întețitoarele
  • ‑ntețitoarele
genitiv-dativ singular
  • întețitor
  • ‑ntețitor
  • întețitorului
  • ‑ntețitorului
  • întețitoare
  • ‑ntețitoare
  • întețitoarei
  • ‑ntețitoarei
plural
  • întețitori
  • ‑ntețitori
  • întețitorilor
  • ‑ntețitorilor
  • întețitoare
  • ‑ntețitoare
  • întețitoarelor
  • ‑ntețitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)