2 definiții pentru întărâtăcios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întărâtăcios, ~oa a [At: DA ms / Pl: ~oși, ~oase / E: întărâta + -ăcios] 1-2 (Rar) Care întărâtă (cu bucurie).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întărâtăciós, întărâtăcioásă, adj. (reg., înv.) care întărâtă.

Intrare: întărâtăcios
întărâtăcios adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întărâtăcios
  • ‑ntărâtăcios
  • întărâtăciosul
  • întărâtăciosu‑
  • ‑ntărâtăciosul
  • ‑ntărâtăciosu‑
  • întărâtăcioa
  • ‑ntărâtăcioa
  • întărâtăcioasa
  • ‑ntărâtăcioasa
plural
  • întărâtăcioși
  • ‑ntărâtăcioși
  • întărâtăcioșii
  • ‑ntărâtăcioșii
  • întărâtăcioase
  • ‑ntărâtăcioase
  • întărâtăcioasele
  • ‑ntărâtăcioasele
genitiv-dativ singular
  • întărâtăcios
  • ‑ntărâtăcios
  • întărâtăciosului
  • ‑ntărâtăciosului
  • întărâtăcioase
  • ‑ntărâtăcioase
  • întărâtăcioasei
  • ‑ntărâtăcioasei
plural
  • întărâtăcioși
  • ‑ntărâtăcioși
  • întărâtăcioșilor
  • ‑ntărâtăcioșilor
  • întărâtăcioase
  • ‑ntărâtăcioase
  • întărâtăcioaselor
  • ‑ntărâtăcioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)