2 definiții pentru întălnitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întălnitu sf vz întâlnitură

întălnitură f. boală băbească, paralizie într’o parte a corpului: de a răcit la mijloc, e apucat din întălnitură. [Lit. întâlnire (fatală cu duhurile rele)].

Intrare: întălnitură
întălnitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întălnitură
  • ‑ntălnitură
  • întălnitura
  • ‑ntălnitura
plural
  • întălnituri
  • ‑ntălnituri
  • întălniturile
  • ‑ntălniturile
genitiv-dativ singular
  • întălnituri
  • ‑ntălnituri
  • întălniturii
  • ‑ntălniturii
plural
  • întălnituri
  • ‑ntălnituri
  • întălniturilor
  • ‑ntălniturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)