O definiție pentru întăietate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întîĭetáte (vest) și întăĭetate (est) f. Prioritate, calitatea de a fi întîĭu în timp, în drept orĭ în rang.

Intrare: întăietate
întăietate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întăietate
  • ‑ntăietate
  • întăietatea
  • ‑ntăietatea
plural
  • întăietăți
  • ‑ntăietăți
  • întăietățile
  • ‑ntăietățile
genitiv-dativ singular
  • întăietăți
  • ‑ntăietăți
  • întăietății
  • ‑ntăietății
plural
  • întăietăți
  • ‑ntăietăți
  • întăietăților
  • ‑ntăietăților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)