2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însulițat1 sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 94 / Pl: ~uri / E: insulița] Însulițare.

însulițat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 92/2 / Pl: ~ați, ~e / E: însulița] (Înv) Străpuns cu sulița.

insulița vt [At: MARIAN, D. 72 / Pzi: ez / E: în- + sulița] (Îvr) A străpunge cu sulița.

ÎNSULIȚÁ, însulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A străpunge cu sulița. Și-a-nsulițat pe Ableros oșteanul voinic Antilohos. MURNU, I. 116. ◊ Fig. O barză... însulița cu ciocul o hrană tainică aflată în straturile apei sau în nămoluri. DUMITRIU, V. L. 120.

ÎNSULIȚÁ, însulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A străpunge cu sulița. – Din în- + suliță.

însulițéz v. tr. Vechĭ. Împung cu sulița. V. împușc, săgetez.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

însulițát s.n. (înv.) însulițare, împungere, străpungere.

însulițát, însulițátă, adj. (înv.) străpuns, împuns (cu sulița).

însulițá, însulițéz, vb. I (înv.) a străpunge cu sulița; a împunge cu sulița.

Intrare: însulițat
însulițat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însulițat
  • ‑nsulițat
  • însulițatul
  • însulițatu‑
  • ‑nsulițatul
  • ‑nsulițatu‑
  • însulița
  • ‑nsulița
  • însulițata
  • ‑nsulițata
plural
  • însulițați
  • ‑nsulițați
  • însulițații
  • ‑nsulițații
  • însulițate
  • ‑nsulițate
  • însulițatele
  • ‑nsulițatele
genitiv-dativ singular
  • însulițat
  • ‑nsulițat
  • însulițatului
  • ‑nsulițatului
  • însulițate
  • ‑nsulițate
  • însulițatei
  • ‑nsulițatei
plural
  • însulițați
  • ‑nsulițați
  • însulițaților
  • ‑nsulițaților
  • însulițate
  • ‑nsulițate
  • însulițatelor
  • ‑nsulițatelor
vocativ singular
plural
Intrare: însulița
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însulița
  • ‑nsulița
  • însulițare
  • ‑nsulițare
  • însulițat
  • ‑nsulițat
  • însulițatu‑
  • ‑nsulițatu‑
  • însulițând
  • ‑nsulițând
  • însulițându‑
  • ‑nsulițându‑
singular plural
  • însulițea
  • ‑nsulițea
  • însulițați
  • ‑nsulițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însulițez
  • ‑nsulițez
(să)
  • însulițez
  • ‑nsulițez
  • însulițam
  • ‑nsulițam
  • însulițai
  • ‑nsulițai
  • însulițasem
  • ‑nsulițasem
a II-a (tu)
  • însulițezi
  • ‑nsulițezi
(să)
  • însulițezi
  • ‑nsulițezi
  • însulițai
  • ‑nsulițai
  • însulițași
  • ‑nsulițași
  • însulițaseși
  • ‑nsulițaseși
a III-a (el, ea)
  • însulițea
  • ‑nsulițea
(să)
  • însulițeze
  • ‑nsulițeze
  • însulița
  • ‑nsulița
  • însuliță
  • ‑nsuliță
  • însulițase
  • ‑nsulițase
plural I (noi)
  • însulițăm
  • ‑nsulițăm
(să)
  • însulițăm
  • ‑nsulițăm
  • însulițam
  • ‑nsulițam
  • însulițarăm
  • ‑nsulițarăm
  • însulițaserăm
  • ‑nsulițaserăm
  • însulițasem
  • ‑nsulițasem
a II-a (voi)
  • însulițați
  • ‑nsulițați
(să)
  • însulițați
  • ‑nsulițați
  • însulițați
  • ‑nsulițați
  • însulițarăți
  • ‑nsulițarăți
  • însulițaserăți
  • ‑nsulițaserăți
  • însulițaseți
  • ‑nsulițaseți
a III-a (ei, ele)
  • însulițea
  • ‑nsulițea
(să)
  • însulițeze
  • ‑nsulițeze
  • însulițau
  • ‑nsulițau
  • însulița
  • ‑nsulița
  • însulițaseră
  • ‑nsulițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însulița însulițare însulițat

  • 1. rar A străpunge cu sulița.
    surse: DLRLC DLRM attach_file 2 exemple
    exemple
    • Și-a-nsulițat pe Ableros oșteanul voinic Antilohos. MURNU, I. 116.
      surse: DLRLC
    • figurat O barză... însulița cu ciocul o hrană tainică aflată în straturile apei sau în nămoluri. DUMITRIU, V. L. 120.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • în- + suliță
    surse: DLRM