O definiție pentru înstrunătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înstrunătu sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: înstruna + -tură] (Îvr) 1-6 Înstrunare (1-6).

Intrare: înstrunătură
înstrunătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstrunătură
  • ‑nstrunătură
  • înstrunătura
  • ‑nstrunătura
plural
  • înstrunături
  • ‑nstrunături
  • înstrunăturile
  • ‑nstrunăturile
genitiv-dativ singular
  • înstrunături
  • ‑nstrunături
  • înstrunăturii
  • ‑nstrunăturii
plural
  • înstrunături
  • ‑nstrunături
  • înstrunăturilor
  • ‑nstrunăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)